GUIMARAES, un SIBIU MEDITERANEAN

Continui, după destul de multe zile prezentarea orașelor descoperite anul acesta. Un loc care m-a surprins și m-a convins este Portugalia sau mai-bine-zis nordul acestei țări, zona Minho, fosta Regiune Gastronomică a Europei.

piaţa Toural, la marginea cetăţii medievale

Din Porto, după câteva ore de plimbări și urcări eterne, am revenit la gara de unde am pornit descoperirea orașului și am luat primul tren spre Guimaraes. Despre acest oraș, știam doar că are o echipă de fotbal bunicică în anii 90 și cam atât.

piaţa Misericordia, la intrarea în cetatea medievală

Am luat trenul din gara Campanha. În 45 de minute am ajuns la Guimaraes, adica am parcurs 40 de km cu 18 opriri (era un fel de săgeată alabastră/ personal). Gara cochetă era, după cum ne spunea harta, aproape de centru. Vremea bună, prin urmare am decis a merge pe jos până la hotel. Un drum agreabil, imaginați-vă o plimbare de seară de primăvară pe Noica.

parcul Condessa do Juncal. o senzaţie excelentă atunci când ieşu din hotel şi dai în astfel de parculeţ cu sunete de pasăre dar şi de vioară (de la Academia de muzică vecină)

Guimaraes este un oraș care m-a surprins. Neștiind nimic despre el am descoperit că este aproximativ de talia Sibiului. Cam tot 150.000 de locuitori (un pic mai mult chiar), tot fostă capitală culturală, ei erau deja Regiune Gastronomică, noi urmăm a fi.

una din intrările în vechea cetatea a oraşului

Guimaraes este locul din care s-a născut Portugalia. De fapt o spun peste tot și este brandul lor. Aici s-a născut la propriu, primul rege al Portugaliei, aici s-a dat bătălia decisivă care a dus la formarea regatului.

artă romanică, biserica franciscană

Astăzi Guimaraes-ul are case medievale, catedrale și mânăstiri, palate baroc, stadioane și clădiri moderne dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este modul în care este organizat totul în oraș, cât de armonios se leagă toate acestea, cât de ordonat și de curat este orașul. Fiind ca și Sibiul capitală culturală (în 2012) au primit și ei bani serioși pentru refacerea orașului (reabilitare, infrastructură, etc…). Ca și noi, este scos din cutie, o cutie mai nouă ce-i drept.

Orașul medieval este nucleul care leagă toate acestea. Străzi mici, total diferit din acest punct de vedere de Sibiu, cu multe piațete. Orașul efectiv șerpuiește. Șerpuiește spre zona vopsitorilor, rămasă intactă de acum mai bine de 100 de ani, șerpuiește spre parc și stadionul Vittoriei Guimaraes, șerpuiește spre Centrul de Artă de fapt către fosta piață a orașului, șerpuiește mai ales spre palatul ducilor de Braganza și spre cetate.

strada das Trinas

Între aceste șerpuiri merită să te oprești la o terasă într-una dintre piețe și să bei o bere sau un vin, să asculți un concert sau să vezi pur și simplu cum orașul trăiește în jurul tău. Orașul este liniștit, casele arată cum trebuie să arate o casă istorică. Nu vezi termopane, plastic, lumini idioate. Vitrinele sunt cu gust, mobilierul urban este destul de modest, mesele de la terase fiind identice doar culoare fiind diferită.

piaţa Măslinilor, piaţa centrală a cetăţii organizată în jurul catedralei, un loc excelent de petrecut o dupămasă cu bere, muzică şi prieteni

pseudo-selfie şi o vitrină cu mult gust în cetatea medievală

Din cetate mergi din străduță în piațetă și apoi din nou într-o străduță și din nou într-o piațetă și în cele din urmă dai întru parc în terase multiple care te duce fără să simți în fața palatului ducilor de Braganza. Este un castel tipic renascentist care încearcă să adune ce mai are de calitate evul mediu și să aducă propuneri arhitecturale noi. Nu am fost încântat de acest monument. În spatele lui, la baza dealului, cam la jumate de kilometru se află o esplanadă cu o foarte mare parcare subterană.

castelul ducilor de Braganza, astăzi muzeu, loc de organizat nunţi şi alte evenimente

Urcând de la castel spre cetate, între ele se află o bisericuță romanică, asemănătoare cu cea din Cisnădioara. Legenda spune că aici s-ar fi botezat primul rege al Portugaliei, deci vă puteți închipui că este loc de pelerinaj pentru toți portughezii și nu numai. Puțin probabil ca botezul să fi avut loc chiar acolo, dar cu siguranță primii regi ai Portugaliei au intrat în bisericuța aceea, unde sunt înmormântații cavaleri ai timpurilor medievale.

capela romanică Sao Miguel do Castelo din apropierea castelelor

Cetatea de la care a început totul este în vârful dealului. Cetatea este simplă, ziduri ce înconjoară un donjon ce a aparținut, mai mult ca sigur primilor nobili ai locului. Este restaurată odată cu tot orașul istoric. În interiorul donjonului a fost amenajată o expoziție dedicată fondării orașului și a Portugaliei. O expoziție simplă ca amenjare dar foarte reușită, un bun exemplu pentru strofocările muzeale din România.

castelul medieval, zidurile de fortifcaţie

Orașul istoric s-a organizat pe unul din versanți dealului ce duce la cetate. legătura se face prin parcul deja amintit dar mai ales printr-una din mânăstirile orașului, Peninsula Iberică fiind în sine leagănul barocului mânăstiresc. Ceea ce iasă în evidență în cetate este catedrala, fosta mânăstire fondată de mitica fondatoare a orașului (da, în cazul lor nu este un Hermann ci o femeie, Mumadona Dias). Catedrala situată în piața Măslinilor este romanică dar cu evoluții gotice și elemente ce duc până în baroc. În jurul ei s-a construit mai târziu clădirea Primăriei, principalele case ale comercianților, mica zonă comercială.

monumentul dedicat de regele Alfonso al IV-lea în memoria bătăliei de pe râul Salado în 1340

catedrala Nossa Senhora da Oliveira, detalii gotice

Afară din cetate te atrage vechiul palat baroc Vila Flor și excelenetele sale grădini, loc unde s-a amenajat un centru cultural modern, te poate atrage vechea piață de mărfuri, ingenios amenajată în mijlocul orașului iar astăzi transformată într-un centru cultural și de arte, te poate atrage piața Toural, vechiul târg de vite excelent reabilitată și modernizată, te poate atrage vechea mânăstire franciscană cu zona vopsitorilor, spațiu pe care administratorii orașului doresc a îl integra în patrimoniul UNESCO, poate te atrage vechea fabrică de plastic transformată de oraș într-un muzeu al simțurilor și memoriei urbane sau, de ce nu, zona stadionului cu minunatul parc ca de altfel toate parcurile orașului.

bulevardul republica do Brasil

palatul baroc Vila Flor, astăzi centrul cultural ce poatră acelaşi nume

Ce recomand cel mai mult, nu este vizitarea monumentelor. Vă recomand să vă plimbați, să luați orașul stradă cu stradă și colț după colț, să coborâți și apoi să urcați, să respirați aerul parcurilor, să ascultați râsul și muzica tinerilor iar seara să continuați plimbarea voastră, să vă opriți la o halbă de bere neagră de consistența smoalei în fața catedralei iar apoi să te lași dus de sunetele muzicii ce vin dintr-o piațetă apropiată unde seară de seară pe o scenă improvizată au loc concerte care te surprind prin buna lor calitate.

strada Santa Maria

Guimaraes este un loc unde se mănâncă bine. Dacă ești fan pește, ai descoperit paradisul. Dacă nu suporți produsele din carnea de sub ape, stai liniştit, ai ce mânca, la preţuri mici. Reţeta care m-a dat gata a fost o friptură de porc coaptă în vin roşu cu castane şi anason. Cum spuneam, preţurile sunt mici, poţi mânca fripturi bune, multe reţete pe bază de legume. Să nu uităm de dulciurile lor, pasteis de nata găsindu-le la orice colţ. Ce m-a surprins plăcut a fost berea portugheză. Ştiam că vinul lor este unul ales dar nu credeam că am să beau o bere excelentă, nefiltrată sau brună sau blondă sau cu arome. Guimaraesul m-a surprins şi la acest capitol. Localurile sunt majoritatea mai modeste decât cele sibiene dar au un farmec arhaic aparte.

restaurantul Historico. observaţi modul intereant de folosire a ţiglelor

Preţurile sunt mici, mult mai mici decât piaţa sibiană. Cum jumate din banii ce îi cheltui la Benjamin, mănânci o porţie dublă. Şi nu mă refer doar la mâncare. Mă refer la toată piaţa de produse, de la haine, la cărţi, la jucării şi apoi la alimente. Portugalia este o ţară ieftină, mult mai ieftină şi mai calitativă la aproape orice produs.

Am mers şi în jurul Guimaraes-ului, o zonă frumoasă, magică, dar parcă Transilvania noastră este mai multă poezie. Revenind la dealurile portugheze, ceea ce te câştigă este imaginea continuă a naturii, este curmalul ale cărui fructe cad în faţa ta coapte şi numai bune de mâncat, este imaginea conacelor rurale părăsite de oameni mutaţi în oraşele din apropiere, este coloristica puternică, este muzica, tradiţia şi de ce nu visul unei toamne târzii.

Cabeceiras de Basto, în jurul Guimaraes

Oraşul medieval al Guimaraes-ului este mult mai puţin dezvoltat, convingându-mă încă odată de forţa istorică a Sibiului nostru. Oraşul de astăzi, în schimb, are multe lecţii pentru Sibiu. Este un oraş impecabil reabilitat, este un oraş care reuşeşte excelent translaţia de la oraşul vechi la cel nou (rar am găsit în Europa un atât de bun exemplu). Este un oraş ce îşi preţuieşte memoria şi ştie cum să o facă cunoscută tuturor celor care vizitează oraşul. Este un oraş verde, cu un aer curat, este un oraş liniştit, vesel şi mulţumit de sine. Guimaraes-ul are lecţia culturii moderne căreia i-a oferit multe scene de desfăşurare şi de exprimare, de la cele alternative la cele ultramoderne amenajate în spaţii excelent reconversionate. Înfrumuseţarea oraşului este o altă lecţie ce oraşul de pe Ave ne-o poate descoperi.

parcul do Carmo, amenajat în trepte, ce duce spre castelul ducilor

Nu aveam o imagine clară asupra Portugaliei. Mă fascina precum ţinuturile levantine ale Mediteranei, pline de istorie dar uitate în aceasta de timpurile moderne. Am descoperit o ţară modernă dar care îşi preţiueşte moştenirea, o ţară veselă care te primeşte cu braţele deschise. Este cert că am deschis o pagină specială în povestea călătoriilor mele.

elemente de artă gotică pe faţadele catedralei Nossa Senhora da Oliveira

cartierul vopsitorilor, amenajat în afara cetăţii medievale, excelent prezervat până în zilele noastre

mănăstirea franciscană (clădirea veche romanică şi cea nouă baroc), construită la intrarea în cetate….

….câteva detalii romanice

intrarea romanică a mânăstirii franciscane

stadionul Dom Afonso Henriques

intrarea baroc a mânăstirii franciscane

o excelentă integrare/ amenajare modernă pe o stradă istorică cum este strada Francisco Agra

nici în Portugalia nu se fumează în baruri, cafenele….proprietarii au amenajat spaţii de fumat la intrarea în localuri

elemente de artă rimanică pe faţadele catedralei Nossa Senhora da Oliveira

poartă pe strada Egas Moniz

strada Egas Moniz

astfel arată semnele stradale în centrul istoric. toate sunt amplasate înainte de 2012, când oraşul a fost Capitală Culturală Europeană

toate fostele locaţii ale porţilor prin care se intra în cetatea medievală sunt astfel marcate în carosabil

strada Raihna Dona Maria II, un loc excelent de promenadă

ca şi în Sibiu sau în multe alte oraşe europene spaţiul comercial era amenajat în acest fel. în Guimareas este ultimul element rămas încă în picioare

elemente romanice pe monumentul dedicat de regele Alfonso al IV-lea în memoria bătăliei de pe râul Salado din piaţa Măslinilor

piaţa Sao Tiago. toate terasele din Centrul Istoric au aceleaşi mese şi scaune din metal culoarea fiind cea care este diferită. nu există alt mobilier, umbrlele fiind prinse direct în pământ. 

strada Joao Lopes de Faria

o grădiniţă la plimbare. copii au aceeaşi uniformă şi culoare

pictură murală creştină din capela romanică Sao Miguel do Castelo

castelul proaspăt reabilitat şi reorganizat pentru vizitare….

…..au sfeclit-o şi ei la final cu plexiul acela ieftin dar şi cu turnicheţii care nu funcţionau

donjonul castelului

toaleta publică amenajată la intrarea în castelul ducilor de Braganza, un excelent mod de integrare a unei structuri moderne într-un mediu istoric

primăria modernă a oraşului, fostă mânăstire. primăria medievală este clădirea medievală ce desparte pieţele Maslinilor şi Sao Tiago 

piaţa Sao Tiago

piaţa Toural şi biserica Sao Pedro

centrul cultural Vila Flor, academia muzicală……

……parcul baroc…..

…….banchetă baroc….

Guimaraes este locul în care s-a născut papa Damasus (305-384), canonizat, patronul arheologilor

centrul cultural Vila Flor

zona vopsitorilor, strada Sao Francisco

casă în piaţa Sao Tiago

catedrala Nossa Senhora da Oliveira

gară istorică din jurul Guimaraes, transformată în muzeu feroviar…..

…..elemente decorative….. 

Cabeceiras de Basto