3Apr
1982 anul 537010_243643162437093_183717391_n1

CINE SUNT EU?

I. COPILĂRIA

Săptămânile acestea, atât eu cât și echipa mea, am fost întrebați de sibieni cine sunt, ce am făcut până acum? Este normal să primesc astfel de întrebări. Sunt tânăr, nu cu mulți pași în viaţă. Din acest motiv am decis a scrie câteva articole pe blog despre mine, pentru ca toți sibienii să mă cunoască. 

Voi scrie despre copilărie, despre şcoală și liceu, despre facultate, despre anii bucureșteni, despre revenirea în Sibiu și despre cei trei ani petrecuți la conducerea Direcției Județene pentru Cultură.

10686721_745295722219683_3300582153098636619_n

aşa arăta zona hotelului Ibis, pe atunci Continental, în anii 80….era drumul zilnic ce îl făceam alături de tata spre bunici…

Toți pașii vieții mele sunt legați de Sibiu. Din primele minute ale vieții petrecute în vechea maternitate de pe bastionul Haller până în aceste momente în care scriu aceste rânduri.

Părinții mei sunt sibieni, bunicii mei sunt sibieni, unul dintre străbunici mutându-se la Sibiu la începutul secolului XX. Prima casă în care a locuit familia mea (familia din partea mamei) a fost pe Moara de Scoarță. Bunicii mei au locuit, până când s-au stins, pe străzile Andrei Şaguna şi Bâlea. Bunicii au fost „lăzărişti”, părinţii, ca şi mine, „goghişti”.

clasa gimnaziala la liceul gh lazar anii 30

clasă gimnazială de la liceul Gheorghe Lazăr, anul 1939. săgeata îl arată pe bunicul meu, tatăl mamei mele, Mircea

razvan pop in 1981 18

tata şi mama alături de subsemnatul, în garsoniera lor din Vasile Aaron, anul 1981, primul meu an de viaţă

Primul cartier în care am locuit a fost Vasile Aaron, chiar în spatele benzinăriei de pe Milea, pe vremea aceea PECO. Nu îmi amintesc deloc garsoniera părinților. Eram foarte mic. Ne-am mutat prin 1984 pe Milea (pe vremea aceea Gheorghe Gheorghiu-Dej) într-unul din blocurile plombă. Acolo m-am jucat, acolo m-am julit, acolo m-am ascuns, acolo am spart primul geam, acolo am avut primii prieteni. Cu unii am rămas prieten până astăzi. Curtea aceea formată de cele patru blocuri a fost terenul nostru de joacă. Pe atunci eram peste 60 de copii în zonă. Gălăgia era un „must” cotidian. Vecinii ne suportau cu greu. Zona nu s-a schimbat aproape deloc. Au dispărut doar centralele termice şi elefănţelul şi parcul de pe calea Dumbrăvii.

sibiu curte interioara str v milea 01

una din primele fotografii realizate de mine, de pe geamul bucătăriei casei noastre de pe Milea, anul este 1998. Astăzi locul arată aproape la fel…doar centrala termică din planul secund a dispărut…în rest, doar mai multe maşini.

1982 anul 537010_243643162437093_183717391_n

bulevardul Vasile Milea, fost calea Turnu Roşu, fost bulevard Gheorghe Gheorghiu Dej, anul 1982. Încă nu ne mutasem aici…

Grădinița am făcut-o la numărul 40 de pe Oituz. Funcționează și astăzi. Nu a fost singura grădiniță la care am fost. Pe rând am trecut pe la grădinița de pe Crişanei, pe la grădinița de pe Dealului dar și la cea de pe Constituţiei.

P1330108

vă vine să credeţi că aici a fost o grădiniţă? Ironia sorţii a făcut ca mic fiind să merg pentru câteva luni, aici la grădiniță, iar anul trecut să mă ocup intens de demersurile de restaurare a acestui nou monument istoric…

Copilăria mi-am petrecut-o înainte de 1989. De aceea îmi amintesc foarte bine cum mergeam la alimentara de pe Milea, unde este banca Carpatica astăzi, să iau pe cartelă pâinea, uleiul şi ce mai exista. Îmi amintesc foarte bine creveții. Îmi amintesc cozile permanente pentru lapte sau carne sau pentru orice alt aliment de bază pe care îl găseam cu greu. Îmi amintesc cum aveai nevoie de pile pentru a putea cumpăra jucării sau chiar un brad de Crăciun. Îmi amintesc foarte bine praful șantierelor care nu se mai opreau. Mama şi tata lucrau la firma de construcții. Tata pe Morilor, mama în Baza II, în Broscărie. Acolo au lucrat până prin 2000.

Sibiu - Strada Hategului, Cartier Strand - 1983 1924701_1406949952890972_403806269_n

strada Haţegului în 1983, în plină construcţie. Aşa arăta aproape tot oraşul în acei ani…

sursa: facebook.com/rareshelici

Copilăria este acel capitol al primelor amintiri. Acele momente cu care trăim toată viaţa noastră….

 

Distribuie articolul:

3 comentarii

  1. Si Raluca Turcan tot de la Sibiu din generatie in generatie? Si asta nu e ultima problema pentru ea…
    Razvane, mai conteaza si anturajul!

  2. pt cristi

    eu sunt Razvan, si vorbim doar despre mine…

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*