6Oct

DISTRUGĂTORII PATRIMONIULUI, EPISODUL 1

EPISODUL 1: CONSTRUCTORII

Sunt mulți responsabili de starea proastă a monumentelor și de pseudo-restaurările ce se fac în ultimii ani. Și noi administrația și administratorii locali și specialiștii și proprietarii și executanții și profesorii de viață.

Nu toți. Nu toți purtăm o vină colectivă. Vina nu este colectivă. Fiecare în parte este responsabil pentru faptele corecte sau pentru cele greșite pe care le facem. Sunt specialiști în administrația centrală, sunt primari, sunt arhitecți, restauratori sau istorici, sunt proprietari şi constructori ce pot fi exemple excelente pentru patrimoniul european.

Din păcate, ca orice altă intenție bună din România, reabilitarea patrimoniului a devenit o afacere profitabilă pentru unii din actorii implicați. Reabilitarea patrimoniului nu este o afacere în sine. Este o obligație a statului român pentru a salvarea propriei identități. Ori pentru a transforma acest demers într-o afacere, de la sine înțeles profitabilă, renunți la rigori pentru a salva soluția financiară.

Deseori mi-a fost dat să văd proiecte excelente pe hârtie care se transformă în tragedii când sunt puse în practică. Nimeni nu înțelege cum s-a greșit. Proiectul este bine făcut, avizele sunt corecte și legale, echipa este bună și bine formată și totuși rezultatul este trist.

Articolul prezent este dedicat constructorilor, sub-contractaților firmelor specializate (cele 2-3 câte există prin toată țara), pline de necalificați, sub-contractați și ei şi fără habar de ceea ce înseamnă un monument istoric. Ca să poți lucra pe un monument, să îl studiezi, să îl controlezi, să lucrezi pe el, ai nevoie de ani grei de studii, de specializări, de doctorate, de ștampile rotunde obținute prin muncă. Dar este mult mai ieftin, mult mai profitabil și afacerea merge dacă adaugi pe ușa din dos, necalificații, în cazul de față, constructorii necalificați.

Ceea ce nu înțeleg cei care fac acest păcat, cei care sunt primii responsabili de situație, este că acest muncitor nu știe să facă o tencuială de nisip și var când toată viața lui a pus vopsea hidroizolată, nu știe să mânuiască o țiglă ceramică când toată viața lui a pus tablă pe acoperiș, nu știe să lucreze cu o ramă de lemn ce trebuie reabilitată când toată viața sa a scos ramele de lemn și a pus unele noi de plastic, nu știe să refacă din ceva vechi când toată viața sa a demolat sau a lucrat de la zero.

Una este să lucrezi cu un constructor specialist care știe să îți salveze un ancadrament ascuns sub straturi de tencuială istorică și alta să lucrezi cu un muncitor care știe de astfel de ancadramente doar din temele de construire aparentă, pastișă, rezultatul fiind acesta. Niciodată un copil nu îți va desena un măr dacă el toată viața a mâncat pere. La fel și constructorul necalificat. Dar constructorul necalificat, subcontractat, costă puțin și atunci lucrarea devine profitabilă.

Constructorii aceștia sunt unul dintre cele mai mari pericole, nu unicul și doar ei sunt responsabili de starea patrimoniului. Urmează și alții. Dacă cumperi semințe de fasole, fasole îți răsare, nu mere golden. Dacă ești dispus la rabat, nu te poți aștepta la calitate.

Distribuie articolul:

6 comentarii

  1. Nu mai gasesti un constructor bun sa iti faca un perete de gips carton sau sa iti puna gresie, de unde sa gasim unii profesionisti intr-ale restaurarii? Nu mai avem scoli de meserii, cu totii suntem absolventi de facultati, cu pretentii si someri fara experienta.

  2. Stiu un caz la zi. Un proprietar de cladire din centru istoric, Domnariu, lasa in ruina de ani buni cu buna stiinta imobilul de pe Gral magheru colt cu Constitutiei (cum cobori pe stanga peste drum de farmacie). Desi mai sunt doi proprietari ai partii din fata a cladirii, restul fiind al lui Domnariu, acestia de ani buni il tot roaga pe acest individ penal (are dosar deschis pe cazul benzinariilor) sa restaureze imobilele. Nu doar ca nu le repara cladirile din spate si laterala ce ii apartin dar cu buna stiinta trimite „boschetari” sa distruga imobilul noaptea si sa terorizeze vecinii…. doar doar ii vor vinde. De cate zile o noua parte a cladirii detinuta de el s-a prabusit peste noapte (curios cum a rezistat sute de ani, dar de cand a luat-o el s-a distrus in 10 ani complet…. tot noaptea). Acelasi individ recidivist in ale distrugerii patrimoniului din centrul Istoric (vezi cazul Am Ring Hotel unde a daramat si inaltat cu BCA si betoane si desi prins de Inspectorii de la Cultura a fost scos basma curata de insistutiile controlate atunci de PDL din care face parte). Ce spui in acest caz si nu e singurul- sa ne uitam la cel de la Ana Oil cum procedeaza pe Saguna cu cladirile cumparate… Este o tehnica sa lasi si sa „ajuti” imobilele sa se auto/distruga pentru ca apoi sa construiesti vreun hotel de sticla si metal.

    • pt calin

      total de acord…aceasta tehnica patentata in Bucuresti face mari ravagii…si din pacate nu ai cum sa ii opresti. multumesc de informatie si vom trece pe acolo sa verificam.

  3. Schitul de la Berca – un caz deliberat de distrugere a unui obiectiv de patrimoniu istoric

    http://www.newsbuzau.ro/index.php/eveniment/1387-foto-schitul-de-la-berca-un-caz-deliberat-de-distrugere-a-unui-obiectiv-de-patrimoniu-istoric

    Aflandu-ne cu totul intamplator in incinta Schitului de la Berca, am fost oripilati sa constatam faptul ca aici s-a comis un act deliberat de distrugere a unei portiuni din zidul fostei fortificatii, zid care se afla in stadiu avansat de degradare si care necesita o interventie rapida pentru conservarea lui, asemeni si celorlalte portiuni de zid existente. Nu este prima data cand ziarul nostru trage un semnal de alarma in ceea ce priveste situatia de la Berca,
    dovada fiind un articol mai vechi intitulat „S.O.S.! Manastirea Berca – in lupta cu timpul si cu nesimtirea contemporanilor “. In cazul de fata, ne intrebam: cine sunt contemporanii si a cui este nesimtirea? Cine a comis acest act de vandalism? La fata locului am gasit doi muncitori care lucrau la finisarea unui umbrar (sau ceva de genul acesta) si care au intrerupt curiosi lucrul. Prin preajma a inceput si o agitatie usoara a cucernicelor rezidente ale spatiului monahal. Cand am intrebat daca nu cumva in apropiere de poarta se afla o portiune de zid de fortificatie, ni s-a spus ca acea portiune nu mai exista de multa vreme, pare-mi-se s-a pierdut undeva in negura istoriei. Nu am cedat si am replicat cu fermitate faptul ca acea portiune de zid putea fi vazuta nu mai tarziu de vara anului trecut. Raspunsul: a fost un cutremur prin luna octombrie 2013 si aceasta ar fi cauza. Cutremur? Poate ca da. Poate ca schitul are un seismograf personal care inregistreaza cutremure, altul decat cel al nostru, al locuitorilor din lumea plina de pacate. De ce nu s-au naruit si celelalte portiuni de zid ale fortificatiei? Cu siguranta, a fost vorba de un cutremur inteligent si selectiv, care a pus la pamant doar fragmentul de zid de la intrarea in schit. Zidul a cedat cuvios si a facut loc unei alei pietruite. Desigur, decesul a fost unul nobil si a servit unei meritorii cauze estetice!!! Intrebarea noastra a starnit suparare. Mai mult, aflam ca fotografiem pe o proprietate privata (!!!) si ca ne-a fost permis acest fapt din marea condescendenta a cuvioaselor rezidente. Asa sa fie oare? Nu este cumva un obiectiv turistic? Nu stim sa fi vazut o placuta de avertizare cum ca fotografiatul ar fi interzis! Chiar si asa, existenta unei astfel de restrictii ar fi constituit un abuz si o sfidare la adresa turistului si a turismului cultural din judetul Buzau. Cel mai tare a deranjat insa intrebarea. Si daca intrebarea aceasta a fost deranjanta, indraznim sa intrebam mai departe autoritatile. Ce vor avea de spus si de facut in momentul in care vor constata si ele starea de fapt? Legea zice ca propietarul unui monument istoric trebuie sa intretina monumentul istoric, sa nu faca interventii fara aviz prealabil, sa asigure paza, conservarea, consolidarea, restaurarea si punerea in valoare a acestuia. Aici, cum este de constatat, nu a fost vorba de o interventie, ci de o distrugere efectiva a unei portiuni din obiectivul de patrimoniu. Este bine ca Primaria Berca si Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau sa ia act de acest fapt, fiind in masura, potrivit legii, sa constate cele ce s-au savarsit. Tot autoritatile vor fi si cele care trebuie sa constate daca putem vorbi despre un caz de infractiune de distrugere a unui monument istoric. Cine ii trage la raspundere pe demolatorii monumentelor istorice? Tocmai acest lucru ramane de clarificat. Vedeti insa sa nu uitati: Romania geme de cazuri de acest gen, nesolutionate!

  4. Iata o serie de articole pe tema distrugerii patrimoniului care se anunta foarte interesanta. Este un subiect care este extrem de important, pentru ca tine de identitatea noastra la nivel de individ, de sat, de oras, de regiune, de popor. Si odata distrus este irecuperabil. Din pacate tendinta este catre o uniformizare intr-un stil kitsch international (acelasi stil – balcon de aluminiu, faianta pe trepte, culori roz bonbon – il intalnim si in Nordul Africii, si in Tailanda, si in Germania etc.). Cred ca judetul Sibiu trebuie sa actioneze puternic pentru a stopa distrugerea patrimoniului.
    Este util sa explicati mecanica si cauzele distrugerii patrimoniului, dar sper mai ales ca veti propune solutii. De exemplu in ceea ce priveste constructorii, ar fi practic daca ati scrie si ce solutii ar putea aduce judetul.

    Doar un „brainstorming”: sa spunem ca sunt un proprietar de cladire istorica si doresc sa o restaurez ca la carte (ceea ce nu este din pacate cazul in totdeauna), trebuie sa gasesc un arhitect bun, un constructor bun, sa am cateva cunsostinte despre furnizori buni etc. Insa nu am acces usor la aceste informatii. Mi-ar fi util sa am o lista de constructori abilitati sau care au fost testati ca fiind capabili sa restaureze o cladire istorica, mi-ar fi util sa am acces la o lista de arhitecti specializati in restaurare (in special specializati in arhitectura traditionala din zona in care locuiesc) etc. Stiu ca in judetul Sibiu s-au distribuit informatii, in special in mediul rural, cu ceea ce este permis si ceea ce nu este permis ca interventii asupra caselor istorice. Este foarte util, insa acele pliante dau informatii de tipul „folositi numai tigla ceramica traditionala”, ar fi util sa stiu si de unde pot sa mi-o procur (nu toti stiu ca exista tiglarii traditionale la Apos, Malancrav, Viscri, Batanii Mari etc.), mi-ar fi util sa am o lista de arhiecti specializati in restaurare, mi-ar fi util sa stiu unde gasesc mesteri capabili: tamplari, tiglari, caramidari, muncitori capabil sa faca tencuiala cu nisip si var, sau macar sa pot suna la un numar de telefon la care sa primesc aceste sfaturi. Mi-ar placea sa am un site cu toate aceste infromatii practice, unde sa am si contacte cu alti proprietari care au restaurat corect o cladire istorica. Ar fi un prim pas, cu siguranta ar fi nevoie de mult mai mult…

    Constructorii nu pot fi amendati si obligati sa refaca restaurarea daca au intervenit gresit asupra unui monument istoric, sau asupra unei element dintr-un ansamblu monument istoric? Nu pot exista controale in faze incipiente asa incat sa se poata stopa ori ce fel de interventii incorecte cat mai devreme? Nu putem urma modelul francez de protejare a patrimoniului care pare a fi foarte eficient?

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*