Am fost zilele trecute la Bonn, fosta capitală a Republicii Federale Germane (RFG) acel gând pribegit al unei Europe ce încerca a se reclădi după ultimele rafale ale celui de Al Doilea Război Mondial.
Am ajuns acolo nu doar din curiozitate şi plăcere turistică sau culturală dar şi din motive profesionale, participând la câteva dintre întâlnirile organizate sub egida World Heritage Commitee. Dar nu am să vorbesc despre ce a fost acolo, despre cine a fost acceptat în Patrimoniul UNESCO sau poate cine a fost criticat (staţi liniştiţi, nimeni şi nimic din România).
Bonn-ul este o destinaţie neobişnuită. Turistul clasic al lumii nu are pe check-list-ul său Bonn-ul. Fosta capitală este un oraş tipic german, fost castru roman pe râul Rin, oraş medieval cu catedrală, pieţe şi străduţe înguste, oraşul natal al lui Beethoven şi apoi oraşul modern ce pentru aproape 50 de ani a fost centrul lumii democratice.
Rinul cel care trece prin inima Bonn-ului, cel care a dat viaţă acestui oraş
Oraşul este curat, aranjat, restaurat, nimic spectaculos. Monumentele sale principale sunt catedrala episcopală, casa lui Beethoven, primăria, fostul palat al prinţilor electori (astăzi universitate) şi, de ce nu, malul Rin-ului. Orașul a fost bombardat în timpul #WWII şi de aceea se pot întâlni multe clădiri noi, acolo unde vechea casă nu a mai putu fi reconstituită.
catedrala episcopală din Bonn, un excelent monument romanic
Bonn-ul nu este un „must” al vizitării Germaniei sau Europei. Este un an care nu a suferit după mutarea capitalei, crescându-şi populaţia cu peste 30.000 de cetăţeni în ultimii 15 ani.
Merită să mergeţi în Bonn? Aş zice da. Da pentru că nu este un oraş „main stream” dpdv turistic şi tocmai acest aspect îţi aduce preţuri bune, haos mai mic, mai multă linişte şi multe evenimente culturale şi nu numai ce pot chiar fi urmărite. Nu este greu de vizitat, poate într-o zi jumătate ai văzut în detaliu cam tot ce ar fi de văzut. Din centru sau de la gară până la Consulatul României faci pe jos cam 20 de minute.
Dacă aţi ajuns în zona Rhin-Ruhr, faceţi o cotire spre Bonn şi nu o să vă pară rău. Nu este acel oraş german care te va cuceri. Nu este Siena, nu este Gdansk, nu este Bruges sau Sibiu. Este „touristicaly correct”. Este destul de rece dar plin de haribo, de bere bună sau de străzi interesante.
în faţa mea şi a voastră, acum, nu este un tablou, nici o statuie, este un banal tablou electric
Un colţ magic? Poate promenada Rinului. Nu pentru că ar arăta spectaculos, nu pentru că ar fi plin de monumente, dar este plin de oamenii Bonn-ului, este plin de viaţă. Am văzut oameni citind, oameni cântând, oameni făcând grătar sau plajă, oameni trăind.
armata de biciclişti care a cucerit malul Rinului şi întreg Bonn-ul.
casa natală al lui Beethoven, astăzi muzeu. în incinta sa se află şi statuia lui compozitorului realizată de un artist român.
piaţa centrală a Bonn-ului cu primăria baroc şi plină de terase, bere şi mâncare italienească (cel puţin în zielele în care am stat pe acolo)
o idee interesantă ce poate o vom aplica şi în Sibiu, sub fiecare semn de stradă sau pe mai fiecare casă din centrul istoric, se regăsesc plăcuţe cu primele atestări istorice ale străzii sau ale casei respective.
racla cu osemintele sfinţilor martiri Cassius şi Florentius, sfinţii protectori ai oraşului. ea se află în cripta catedralei, dedesubtul altarului.
nici o căsuţă, nici o şură. doar umbrele, de aceeaşi culoare, doar măsuţe şi scaune de lemn. ca în orice alt oraş civilizat al lumii…
biserica iezuiţilor
catedrala din Bonn, interior
da, şi în Bonn se găsesc lacăte ale iubirii, ca în orice alt oraş. nimic original. la Bonn ele nu se află pe un monument dar pe lateralele podului Kennedy, unul din podurile ce traversează Rinul.
catedrala din Bonn, sus şi jos
