4Aug

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU

PROMENADA CETĂȚII și a INVALIZILOR

În secolul al XIX-lea administrația orașului Sibiu dezvoltă un program complex de redimensionare a orașului, astfel încât vechile fortificații ale cetății medievale care nu mai erau actuale să fie înlăturate.

promenada Invalizilor (stânga) și a Cetății (dreapta). prima fotografie este din anii`60 ai secolului trecut iar a doua este de la începutul acestuia

Evident că nu întreaga suflare a orașului își dorea acest lucru tocmai de aceea remodelarea orașului sus amintită, s-a realizat pe parcursul întregului secol și nu în totalitate. Acest program pe care Magistratul sibian încercă a-l pune în aplicare nu era un caz izolat în Imperiul Habsburgic și mai târziu Austro-Ungar. În general administrațiile locale cu presupusul acord al administrației centrale de la Viena și Buda, l-au dezvoltat.

promenada Invalizilor, secolul al XIX-lea

Primele lucrări de amenajare estetică în această zonă sunt atestate încă din 1791. Pe extremitatea sudică a vechii cetăți medievale, în primele decenii ale secolului al XIX-lea s-a amenajat Promenada Invalizililor în amintirea soldaților habsburgi. Proiectul a fost coordonat de comandantul regimentului de garda „baron Splenyi nr. 31”, colonelul Johann von Vecsey. El a înlăturat mestecanișul și cocinile de porci ce existau aici. Drept mulțumire lui i-a fost dedicată o placă comemorativă așezată în 1829. Numele promenadei vine întru amintirea soldaților morți în războaiele napoleoniene dar și al celor care au muncit în aceleași războaie.

monumentul lui Francisc I, fotografie de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

În același timp s-a așezat și statuia împăratului Francisc I (despre care am scris aici). Realizatorul statuii a fost sculptorul Procopiu, scupltor ce provenea din Academia din Viena. În 1828 a realizat statuia împăratului Imperiului Habsburgic între 1792-1835, în viață deci în momentul realizării monumentului.

promenada Cetății ieri și astăzi

promenada Invalizilor, astăzi

Pe lângă aceste două lucrări monumentale toată zona, zidurile, zwinger-ul dintre cele două incinte au fost reamenjate și deschise ca parc – promenadă pentru sibieni. Unul dintre aceste elemente a fost Templul Concordia. Numele îi vine ca simbol al înlăturării neînțelegerilor dintre cetățenii orașului și armata habsburgică. El a fost construit în 1818, pe movila unui bastion mic de pământ dinaintea turnului care devenise Teatrul orașului. Numele istoric a rămas Templul Latzel, despre care am scris în detaliu aici.

templul Concordiei sau Latzel

În același timp s-a amenajat și pasajul și scările de lângă teatru. Al doilea pasaj a fost cel dinspre turnul Olarilor, denumită „scara Bedeus” în amintirea lui Joseph Bedeus von Scharberg, unul dintre cei mai importanți arhitecți din istoria Sibiului. O nouă străpungere, cea dinspre Cazarma 90, a fost realizată tot în perioada interbelică. Ultima străpungere, cea care dă în curte Sălii Thalia a fost realizată cu ocazia lucrărilor de restaurare a Turnului Gros, în 2003.

pasajul teatrului

pasajul Bedeus

pasajul al treilea, cel de lângă Cazarma 90

pasajul Thalia, cel de al patrulea, fotografie din 2011

În 1873 Magistratul decide păstrarea turnurilor de pe actuala stradă a cetății și valorificarea acestora. Aici au existat grădini, promenade, o alee de tei. În spatele teatrului, în perioada interbelică se deschisese o cofetărie foarte căutată de sibieni. Aici cânta în fiecare miercuri de la orele 17 orchestra orașului condusă de dirijorul Alfred Novak. În 1928 au loc noi amenajări ale promenadei dintre ziduri, care primește aspectul ce îl păstrează până astăzi.