UN MARE SIBIAN, VIKTOR KASTNER
S-a născut lâng Sibiu, la Cârța, în 1826. A fost fiul preotului paroh al localității cel care servea în fost mânăstire cisterciană. Locurile copilăriei l-au influențat în viața poetică ulterioară.
Studiază la Sibiu unde își începe și studiile universitare la Academia de Drept. Locuiește pentru puțin timp la Orăștie dar revine repede la Sibiu unde la 28 de ani se căsătorește cu fiica preotului paroh din Albești. Cu ea a avut doi copii. A lucrat în administrația publică locală. După trei ani la doar 30 de ani, moare, bolnav fiind de antrax.
Este activ politic în timpul Revoluției de la 1848, când face parte din Garda Națională Săsească care a apărat Sibiul de trupele generalului Bem. Publică în anii următori, sub pseudonim, o serie de editoriale economice și politice prin care critica viața orașelor germane.
Bătălia de la Sibiu din 1849, gravura relizată de Vincent Katzler
Pentru ceea ce a rămas important este poezia sa și folosirea dialectului săsesc. Poeziile sale au fost publicate de tatăl său în 1862 la Sibiu (Poezii în dialectul săsesc transilvănean în paralel cu traducerea metrică în germana literară). Tot el e realizat un Idiotikon, o colecție de expresii și cuvinte săsești, manuscris considerat de căpătâi în studierea limbii vechi a sașilor.
Wor der Hanz en angem Gang,
E gebläcktich Fratzen,
Mäd er biser, spätzer Zang,
Growe Biërepratzen.
Se Gesicht wor gånz zekratzt,
Riwen hä, dirt Bellen,
Afgeschrangen und zepatzt
vum ze villen Hellen.
Seng Frä Motter wul en zwor
Spanesch imol ropschen,
Hanz verguß munch bätter Zohr,
Bäß e’r kangd entglopsen.
Seng Härr Vueter wul em’t Hoor
Mäd er Strijjel kämmen,
Doch der Hanz märkt, wad et wor,
Waßt en ze ämkrämmen.
Seng Härr Lihrer munt mer en:
„Hanz, te mest mer lihren,
Wirst munch birkä Bijelchen
Sonst mät Gusto kiren.“
Doch der Hanz dier lef ewech,
Geng vill läwer bueden,
Zuch sich ous bäm Millestech
Af de fräsche Mueden.
Sprong än’t Wasser, plotsch uch plotsch,
Tankt sich necklich uewen,
Schwåm eräm wä e Klowotsch
Angderm Millegruewen.
Stull de Fugrescher Tabak
Dem Papa vum Rihmchen,
Dimpt und pippt zem Schabernack
Un dem Häffelsimchen.
Onkel ruf em: „Te wirst krånk!
Pippst te, blëiwst t’e Stibes“;
Hanz stipitzt zem hischen Dånk
Der Frä Tant en Hibes.
Wo em e licht Bandel tråf,
Wor der Hanz ze fängden;
Wonn et gat Gesällscheft gåf,
Rommt e sich vun hängden.
Batschelt gärn ä Lihm uch Muer,
Do half niche Riëden,
Moßt de Peddlen alleguer
Än de Ugen triëden.
Ståch uch än de Rokestuf
Se virwätzich Näsken;
Bä de Mede, Puff af Puff,
Gåf et Spaß af Späßken.
Ärjert se ald ist zem Scheng,
Däck word en det Krepchen,
Knappt det Susken und de Treng
Mät dem Zop un’t Zepchen.
Wo de Mai noppt, zocht e sich
Un den Iwen unnen
Und ous Ross gor misterlich
Molt e’r stattlich Grunnen.
Stull der hischer Noberän
Haspel, Späll uch Roken,
Hadd en ija Fortel drän,
Klåcher ze verzoken.
Ouszelisen wul als Fånd
Ås Härr Hanz e Matzken,
Doch mäd ämgedrehder Hånd
Åntfert em se Schatzken.
Wänn em dich uch säcke let
Aller Irt uch Angden,
Kenst t’ä siwe Geminen net
Sengesgleche fängden.
D’Älder hadden nichenfalls
Änär Fråden un em;
Nåhm zeliëtzt de Wäld un Hals,
Näst mi wiß em vun em.
Superb. Astfel de oameni ar trebui promovati cat mai mult. Iubesc cultura saseasca, defapt ce mai , iubesc Ardealul cu toate etniile de aici. Suntem unici si totusi atat de putini promovati.