25Noi

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

PRIMUL SPITAL din ROMÂNIA

Unii istorici cred că Biserica Azilului ar putea fi chiar prima biserică parohială a Sibiului. Cert este că biserica a existat înaintea celorlalte din jur. Se pare că a fost prima clădire din piatră din zona Orașului de Jos, la începuturile orașului nostru. Nu știm totuși cu precizie dacă despre actuala clădire a bisericii este vorba sau de o altă construcție mai modestă.

imagine de arhivă a corului bisericii

corul bisericii în timpul reabilitării clădirii, fotografie din 2009

La finalul secolului al XIII-lea, vechea biserică a fost preluată de ordinul Sfântului Spirit, un ordin monahal ce, diferit de ordinele franciscane și dominicane – contemporane, se așezau în mijlocul orașelor, în mijlocul vieții și nu la periferia cetăților.

incinta azilului și a fostei mânăstiri. imagine de arhivă

bolta baroc a navei, fotografie din 2002

Fosta mânăstire este și astăzi localizată în strada Azilului numãrul 4. În momentul în care a fost pentru prima data atestatã prin serviciile medicale ce le oferea comunității, fiind astfel considerat a fi primul spital din Sibiu și de pe actualul teritoriu al României în 1292, actul remarca existența precedentã a acestui lăcaș. Cercetările arheologice au dovedit existența atât a unor construcții de piatră precum și de lemn.

Clădirea spitalului propriu zis ridică și astăzi probleme de localizare. Unii arheologi, istorici și arhitecți cred că actuala navă este fostul spital amenajat. Alții consideră că spitalul era o construcție din lemn ce astăzi este dispărută. Alții cred în existența unei clădiri din piatră și ea dispărută.

gravură din secolul al XIX-lea, biserica este complet transformată, altarul baroc era existent, tribunele erau refăcute.

În 1386 este din nou menționată mânăstirea cu ocazia montării unui geam, posibil chiar vitraliu. În 1414 călugãrul Mihail era magisterul spitalului. La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul următorului, mânăstirea va intra în reparații.

fațada din strada Azilului

culoarul de legătură cu clădirile complexului ce aveau deschidere în strada Turnului

Odatã cu implementarea Reformei aceastã mânãstire va fi închisã, dar rolul său medical va fi menținut. Clădirea a intrat în paragină.

fotografie din 2007

fotografie din 2009

Odatã cu revenirea catolicilor în cetate, aceștia își vor alege noi locații pentru construcția de mânãstiri, vechile construcții ale mânăstirilor medievale continuându-și existența laică. Vechea mânãstire a Sfântului Spirit va rămâne în continuare spital, așa cum este menționatã în almanahului lui Martin Hochmeister (despre acest mare sibian am scris aici) de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

altarul baroc al bisericii Azilului, imagine de arhivă, fotografie de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

Astăzi vechiul lãcaș monastic își menține rolul său în comunitatea sibiană, fiind un azil de bătrâni. Biserica a rezistat și ea, fiind transformatã într-o clãdire cu interior baroc, rămânând o biserica parohialã de rit evanghelic apoi începând cu secolul al XXI-lea de rit ortodox.

altarul ortodox al bisericii

fotografie din 2009

Călugării au stat în clădirea ce se află pe strada Azilului, la parter există și astăzi o loggie (închisă de geamuri în acest moment) ce amintește de momentele medievale ale monumentului.

în dreapta, loggia mascată a clădirii medievale, fotografie din 2009

unul din clopotele vechi ale bisericii, din 1509, astăzi poziționat în apropierea corului bisericii, în exterior, fotografie din 2010

Biserica este o biserica hală cu sanctuar poligonal. La sud este construită o încăpere și la nord alte două camere. Turnul este doar la nivelul superior, este modest având rolul de clopotniță.

Distribuie articolul:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*