11Noi

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

CASA HECHT

Casa Hecht, așa cum apare în gravura din 1703 ce redă decapitarea comitelui Harteneck (despre acest mare sibian am scris aici)

Una dintre cele mai importante, emblematice și frumoase case ale Sibiului se află în Piața Mare la numărul 8 și îi poartă numele lui Georg Hecht (despre acest mare sibian am scris aici).

Dacă facem o plimbare prin Piaţa Mare este foarte uşor să remarcăm că pe două laturi găsim preponderent case de patricieni iar pe celelalte două clădiri de instituţii. Clădirile patricienilor au rezistat datorită calităţii estetice dar şi pentru că deveniseră simboluri, construcţii reprezentative pentru comunitate.

fotografie din 2008

Pentru a fi „în pas” cu stilul arhitectural al diverselor epoci, aceste case ale patricienilor au suferit diverse transformări. Asta presupunea fie demolarea şi construirea pe acelaşi loc a unui alt imobil, fie redecorarea şi reorganizarea faţadei. Cel mai bun exemplu în acest sens este Casa Hecht. A fost construită în stilul gotic spre Renaştere, dar în perioada de sfârşit a barocului şi trecerea spre perioada clasicistă faţada i-a fost modificată. În acel moment casa devenise deja clădire administrativă.

Casa Hecht, ultima de la stânga la dreapta, desenată la mijlocul secolului al XIX-lea, în 1845.

Georg Hecht ridică o clădire care este şi azi una dintre cele mai impozante, mai bine construite şi mai importante din Piaţa Mare. El a cumpărat o veche clădire ce a aprținut în secolul al XV-lea lui Christophorus Italicus de Florentia și de Nicolaus de Wagio și Oswald Wenzel (primar al Sibiului în acel secol). În această casă au avut loc primele slujbe luterane din Sibiu, înainte ca întreaga comunitate să adere la noul cult creștin.

fotografie din 2009

Odată cu stingerea familiei sale, casa ajunge în proprietatea lui Johannes Wayda (despre acest mare sibian am scris aici) și apoi a Oraşului, iar din acel moment, adică la sfârşitul secolului al XVII-lea şi pe parcursul secolulului al XVIII-lea devine un centru administrativ important al Sibiului, deoarece aici a fost sediul  Universităţii săseşti.

Spre sfârşitul secolului al XV-lea şi în secolul al XVI-le, în Casa Hachet a fost atestată şi monetăria oraşului, prima din Transilvania care a bătut  monedă pentru Regatul maghiar. Se presupune că un alt sediu al acestei monetării era în Primăria Veche. În anii 1800, în faţa clădirii au fost plantaţi trei copaci care aminteau de tradiţia aşezării germanilor în acest spaţiu. Copacii au făcut parte permanent din mobilierul urban al Pieţei Mari până în 1947 când au fost înlăturaţi de autorităţile comuniste. Tot în această clădire, în timpul celui de-al doilea război mondial au avut sediul membrii grupului etnic german, echivalentul politic nazist al comunităţii germane, grup ce a fost dizolvat în 1944.

fotografie din perioada interbelică, în dreapta se pot vedea cei trei stejari

fotografie din anii`80 ai secolului trecut.

Odată cu naţionalizarea din 1948 casa a intrat în propietatea statului. Imobilul n-a fost revendicat, prin urmare e administrat şi azi de Primăria municipiului Sibiu. Casa Hecht a fost restaurată în cadrul vastului program iniţiat pentru pregătirea anului 2007 când Sibiul a fost capitală culturală europeană.

Casa Hecht rămâne cea mai înaltă clădire particulară construită în perioada medieval-renascentistă în Sibiu. Ea este construită în stil inițial gotic pe două etaje. Elementele gotice ce mai pot fi observate sunt bolțile cu penetrații ale încăperilor de la parter și alte câteva ancadramente de la etaj.

apud Hermann Fabini, planurile fațadei medievale a Casei Hecht……..

Clădirea are o fațadă cu șase axe și un parter despărțit de un parament de brâie orizonatele. Axele etajelor sunt demarcate prin pilaștrii aparenți. Deasupra lor, antablamentul este decorat cu o friza de triglife. Cornișa este susținută de o serie de console. Acoperișul este unul de tip gotic, în două ape cu coama paralelă cu aliniamentul stradal al clădirii. De asemenea, în acoperiș sunt încastrate cinci ochiuri de fereastră, șarpanta fiind amenajată pe două nivele. Regăsim și patru coșuri de fum.

…..și a celei baroc a aceleiași clădiri

Fațada are 14 ferestre, câte șase la fiecare nivel, cele de la etajul 1 având la baza superioară un ecuson. Ferestrele au șase goluri. Intrarea este una boltită făcâd accesul în interiorul clădirii printr-un gang de acces. Poarta are două partiții.

ancadramentul renascentist ce există și astăzi în gangul de acces al clădirii

aici se regăsea până în perioada interbelică, blazonul lui Johannes Wayda

Elementul aparte pe care această clădire îl reprezintă din punct de vedere arhitectural, istoric și urbanistic este cea de a șasea axă (de la stânga la dreapta), care iese din aliniamentul clădirii formând un turn fals. El este amenajat identic ca restul clădirii, diferența fiind din existența a patru ferestre, două pe fiecare etaj, două spre fața deschisă a pieței și alte două sper aliniamentul de sud al acesteia. Acoperișul are două apre, coama fiind oblică pe aliniament.

imagini ale curții interioare, realizate în 2003, corpul drept, corpul stâng și corpul principal al clădirii

Această amenajare vine ca o soluționare a diferenței de aliniament făcută de Casa Generalului (despre care am scris aici), realizându-se astfel o trecere elegantă către restul clădirilor sudice ale Pieței.

fotografie din 2010

Distribuie articolul:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*