PRIMA CENTURĂ de OCOLIRE a SIBIULUI
strada gheorghe dima, fotografie din 2010, o urmă a fostei centuri ocolitoare
Ne amintim cu toții că am suferit aproape 20 de ani până s-a construit centura Sibiului. Ei bine vă spun că nu este prima centură a Sibiului.
Am mai avut o centură, construită în perioada interbelică de către autoritățile din acea perioadă. Ceea ce este simpatic este că astăzi încă o mai putem identifica dar ea nu mai are nici o legătură cu centura de demult, ea fiind astăzi parte a străzilor ce compun orașul nostru.
strada rahovei, fotografie din 2008, o urmă a fostei centuri ocolitoare
Ideea a fost aceeași, aceea de a ajuta la decongestionarea orașului. Sibiul nu era pregătit pentru a pimi un flux considerabil de mașini, străzile fiind gândite în 80% din teritoriul orașului pentru cel mult un trafic intens al caleștilor și căruțelor.
pasajul de sub Turnul Sfatului, ieri (când nu exista decât un pasaj, cel original) și astăzi (cu cele două pasaje)
De ce? Pentru că orașul în acel moment era în mare măsură cel construit în perioada medievală și în timpul administrației Habsburgilor. Un procent mic al orașului din din anii 1920 – 1930 era construit de noile autorități românești.
clădirea orginală, astăzi restaurantul La Turn și fotografie din momentul reamenajării acestui spațiu urban. fotografiile sunt realizate de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)
Între 1932 și 1938, sibienii decid o serie de ameliorări ale situației rutiere a Sibiu. Unele sunt realizate în interiorul cetății. Cele mai importante au dus și la modificarea aspectuluiistoric al cetății medievale. Turnul Sfatului a primit un nou gang de trecere…clădirea de lângă fiind spartă, astfel realizându-se două căi de acces, două direcții de acces rutier între Piața Mare și cea Mică. Au rămas astfel până în 2004 când odată cu restaurarea celor două piețe s-a luat decizia închiderii traficului rutier între cele două piețe centrale.
Poarta Primăriei, înainte și după amenajarea urbană
intrarea veche în Pasajul Scărilor, fotografie de Emil Fischer
aspecte din reamenajarea intrării în strada Odobescu, fotografie de Emil Fischer
aspect din reconfigurarea străzii Odobescu, fotografie de Emil Fischer
strada Alexandru Odobescu, ieri (fotografie de Emil Fischer) și astăzi
Un alt monument transformat a fost Pasajul Scărilor. El nu arăta așa cum este astăzi, nu era așa larg, nu avea scări atât de monumentale. Era mult mai restrâns și mai medieval. Prin demolarea unor case de pe aliniamentul străzii Odobescu de astăzi, prin demolarea zidului ce lega Poarta Primăriei de Colegiul Brukenthal și prin săparea propriuzisă a străzii s-a realizat o dublare a accesului stradal și o deschidere adecvată pentru mașini între Orașul de Sus și cel de Jos.
Pe lângă aceste modificări realizate cetății medievale s-a amenajat și o șosea ocolitoare. Nu arăta în acele vremuri cum arată astăzi centura noastră. Era asemănătoare cu ceea ce bucureștenii numesc centura ocolitoare. Ea lega drumul dinspre Alba Iulia cu cel spre București, ocolind astfel Sibiul prin sud – vest.
Traseul ei era dinspre Calea Turnișorului, vechiul drum ce lega Turnișorul (sat distinct în acei ani) de Sibiu de aici șoseaua pornea pe traseul actual al străzilor Maramureșului – Cristian – Avrig – Argeșului – Gheorghe Dima – Rahovei descărcându-se în spatele complexului militar în Calea Turnu Roșu, actualul bulevard V. Milea.
strada Maramureșului, sursa: bing.com, 2012
strada Cristian, sursa: bing.com, 2012
strada Avrig, sursa: bing.com, 2012
strada Argeșului, sursa: bing.com, 2012
strada Gheorghe Dima, sursa: bing.com, 2012
strada Rahovei, sursa: bing.com, 2012
Șoseaua se intersecta cu orașul propriu zis într-un singur loc, trecând exact prin capătul bulevardului Victoriei. Întretimp orașul a crescut iar vechea șosea de ocolire s-a transformat în șase străzi importante ale Sibiului, ce leagă cartierele Turnișor și Ștrand de Hipodrom. Ea a fost finalizată în jurul anului 1938, prima hartă ce a redat-o fiind cea din 1927, ca proiect ce urma a fi construit, construcția începând în anii următori.
Undeva pe lângă liceul de Arta era pe timpuri o groapă cu lei