25Iun

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

ÎNCHIȘI, TORTURAȚI, SPIONAȚI……..LOCURILE NEGRE ale SIBIULUI.

anonim transilvănean, decapitarea lui Johann Zabanius von Harteneck

Unde erau arestați sibienii din secolele trecute? Care sunt locurile sumbre ale cetății? Mai sunt ele în picioare sau suntem nevoiți a ne apleca spre arheologie pentru a le identifica. Ei bine, spre norocul iubitorului de Sibiu, multe din fostele închisori sunt încă în picioare. Mai mult, majoritatea au devenit spații publice prin care zilnic trec sute de sibieni.

În primele secole, am putea presupune, ca un soi de arest era în incinta zonei fortificate din jurul bisericii parohiale, așa cum aflăm din nenumăratele povești despre soții sau hoții închiși în jurul bisericilor din satele săsești. Cazurile mai grave, mai importante probabil erau transferate către localitatea care avea jurisdicția asupra pământului.

Casa Altemberger, sediul fostei primării a orașului și al primei închisori cunoscute din oraș.

În momentul în care Sibiul a devenit acea localitate s-a pus, evident, problema amenajării unui arest sau poate chiar a unei închisori, așa cum o știm din toate povestirile medievale din Europa. Sala de tortură, carceră, catacombe, etc….. Localizarea cea mai cunoscută a acesteia este subteranul Casei Altemberger sediul primăriei orașului. Unde a fost închisoarea orașului până când s-a construit această clădire, rămâne un mister. Probabil că fiecare sediu al Primăriei avea și un spațiu de încarcerare.

Grădina Martirilor este locul unde se presupune că era una din intrările în închisoarea orașului.

În Casa Altemberger (actualul Muzeu de Istorie) au fost arestați toți sibienii trimiși în judecată, fie că era vorba de vrăjitoare sau despre comitele Harteneck (despre acest mare sibian am scris aici), vreme de câteva sute de ani. Un spațiu mai puțin convențional. În Piața Mare exista ”Cușca Nebunilor”. În această structură de lemn, așezată undeva în apropierea statuii cavalerului Roland (cam pe unde se afla astăzi terasa Am Ring) erau închiși pentru câteva zile, spre rușinea publică, bețivii, scandalașii sau cei care arealizau delicte minore.

Piața Mare a fost scena predilectă a ducerii la îndeplinire a sentințelor date de curtea sibiană. Dar despre acest subiect vom scrie într-un alt articol.

închisoarea orașului din perioada habsburgică, strada Turnului

În anuarul lui Martin Hochmeister din 1790 era menționată închisoarea orașului în strada Turnului numărul 17, unde astăzi este pensiunea Vicenza. Aceea era închisoarea imperială, probabil funcționând și cu alte locații din oraș, acestea fiind închisori ale comunității. Această închisoare a funcționat până în 1908 când s-a finalizat construcția Palatului de Justiție care cuprindea în complexul său și o închisoare, amenajată la parametrii începutului de secol al XX-lea (așa cum sunt cele de la Aiud sau Sighet). Această locație va funcționa pentru o lungă perioadă. Astăzi în subsolul clădirii funcționează clubul Vintage Pub.

Palatul de Justiție de pe bulevardul Victoriei și o captură de pe bing.com cu închisoarea construită în spatele palatului (jos).

În aceeași perioadă, o altă închisoare era localizată în subsolul Curții de Fier, actualul magazin Billa de pe strada Avram Iancu colț cu Piața Mare, unde astăzi este restaurantul Crama Sibiană. La lucrările de restaurare a spațiului, arheologii și arhitecții au scos la iveală inclusiv inscripțiile realizate cu fumul de ceară de către cei arestați vreme de două secole. Închisoarea a încetat a mai funcționa în anii `50 ai secolului trecut.

Curtea de Fier, fostă închisoare a orașului.

inscriptii realizate cu fumul de lumânare, realizate de către cei arestați în acest loc între anii 1945 1948 sau…….

…..1928……

…..sau 1914, sau 1875

Perioada celui de al Doilea Război Mondial a adus la Sibiu o serie de sumbre instituții care au marcat în cel mai negru punct de vedere istoria lumii și a României. Rând pe rând, Gestapo-ul, NKVD-ul și mai apoi Securitatea își vor face simțită prezența în orașul nostru.

Casa Albastră și Casa Hecht din Piața Mare

Gestapo-ul, poliția secretă a naziștilor, a funcționat la Sibiu în Piața Mare. Unii istorici spun că a funcționat în Casa Albastră (astăzi deschisă ca și parte a Muzeului Național Brukenthal) sau în Casa Hecht care era sediul și partidului nazist din România. Finalul războiului și retragerea germană coroborată cu înaintarea sovietică a adus în Sibiu sediul poliției secrete rusești, NKVD. Sediul acesteia era tot în Piața Mare, în clădirea fostei bănci germane, unde astăzi sunt magazinele Orange și Vodafone.

casa din Piața Mare (clădirea din dreapta) unde se pare că a funcționat NKVD-ul

Autoritățile comuniste vor aduce și ele serviciile secrete și opresive, numele instituției fiind Securitatea! Sediul acesteia a fost pe bulevardul Victoriei, în actualul sediu al rectoratului ULBS. În subsolurile acestei clădiri au fost bătuți, arestați, schigiuiți sau interogați mulți eroi ai României, oameni politici, militari, preoți sau intelectuali.

rectoratul ULBS sau sediul Securității

În anii `80 autoritățile locale decid a amenaja sedii noi ale poliției (Miliția) și a Securității, pe strada Revoluției de astăzi, acolo unde ele funcționează și astăzi, acelea fiind ultimele sedii ale închisorilor sibiene.

actualul sediu al SRI și al Poliției Sibiu

Distribuie articolul:

7 comentarii

  1. Foarte complex articolul.Felicitari !

  2. Un alt sediu al Gestapoului se afla in cadrul Centrului Chinologic :)

  3. Stimate domnule Razvan Pop , as avea o intrebare pentru d-voastra . Stiti cumva politicianul liberal Valer Pop a fost casatorit cu o doamna pe nume Ilona Ioni ? Va multumesc Dana.

  4. pt dana

    nu, el a fost casatorit cu Alexandrina Biby, nascuta Tripon

  5. bun articol.

  6. Bucurestiul, o mare gradina si reeilzazi ca acolo printre copaci este un oras doar cand privesti turlele bisericilor. Ei bine dragi bucuresteni acesta este specificul orasului Bucuresti, nu arhitectura neo-clasica, nu art-deco-ul, nu modernismul interbelic Aspectul de gradina nemarginita, arhaic, patriarhal, de ce nu, medieval reprezinta adevaratul oras sugrumat de betoane. Asa e cand comunistii au inteles gresit planurile urbanistilor interbelici, cand un opincar din Scornicesti a concluzionat ca intre Phenian si Bucuresti in afara de cateva mii de km distanta nu este nici o diferenta si cand o mana de parveniti rapace au visat un El Dorado mioritic ascuns bine in terenul de sub vechiul Bucuresti.

Raspunde-i lui dana Anuleaza raspuns

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*