10Iun

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

FÂNTÂNA din PIAȚA MARE.

Una dintre problemele publice ale oraşului a fost alimentarea cu apă a locuinţelor. Foarte puţine erau fântânile care ofereau apă direct fiecărei curţi. Una dintre acestea este descoperită în curtea Casei Altemberger, fostă reședință de patrician și apoi Primăria Sibiului.

Marea majoritate a fântânilor erau publice şi acestea alimentau o întreagă vecinătate. Secolul al XVIII-lea aduce cu sine amenajarea unui număr considerabil de fântâni care să deservească întregul oraş. Alimentarea acestora se făcea mai ales din canalele care traversau oraşul.

fragment din desenul lui Hans Hermann (despre acest mare sibian am scris aici)

Unul dintre aceste canale trecea prin Piaţa Mare unde se bifurca în două alte canale care porneau, unul spre actuala stradă Magheru iar o alta spre strada Av. Iancu de unde cobora în Oraşul de Jos. Pe aliniamentul Bălcescu – Av. Iancu (denumit şi canalul Zipperbrunnen) fântâna centrală se afla în Piaţa Mare. Dacă la început aceasta avea rol de deservire a zonei Piaţa Mare, ea va deveni cu timpul unul dintre elementele de mobilier urban care organizau piaţa centrală a oraşului. Cu timpul fântânile devin componente estetice ale conformaţiei unui oraş, sporind imaginea şi ajutând la organizarea unui spaţiu deschis.

Astfel fântâna devine un element central al Pieţei Mari. Pictura ce redă decapitarea comitelui Harteneck realizată în 1703, ne oferă o primă imagine a acestei fântâni. Trebuie să aminitim că în acest loc a mai existat o altă fântână amenajată încă din perioada medievală dar acea fântânâ şi-a pierdut urma ea fiind refăcută în perioada baroc.

fragment din desenul ce reprezintă decapitarea lui Harteneck (se poate observa fântâna)

Astfel, revenind la momentul decapitării lui Harteneck, fântâna este diferită decât cea pe care memoria sibiană o cunoaşte. Aici ea se poate observa sub forma unui mic bazin circular. Modificări majore îi sunt aduse în 1798 când prin donaţia senatorului Anton Filek (despre acest mare sibian am scris aici), îi este amenajat pavilionul de fier forjat care o înconjura. Aspectul acestui pavilion va fi imitat într-o oarecare măsură şi la alte fântâni din oraş.

Anton Filek, portret de Franz Neuhauser cel Tânăr

Acest grilaj era încoronat de o egretă stând în cuib şi ţinând un şarpe în cioc. În 1819, se adaugă un bazin de piatră pentru adunat apa. O fotografie din 1905 ne arată o ipostază diferită de toate celălalte imagini ale fântânii, această reclamă fiind la o farmacie din Sibiu. Aceeaşi reprezentare a fântânii cu grilaj de fier forjat şi cu egreta deasupra este vizibilă şi în pictura lui Spörner.

fragment din desenul de la 1905

fragment din veduta lui August Sporner

Cercetările arheologice realizate în anul 2003, în indentificarea soclului fântânii din Piaţa Mare, a reuşit a marca ultima locaţie a acestei fântâni loc amenajată după Primul Război Mondial. Intenţia vechilor autorităţi de a reface aspectul acestei fântâni transformând-o într-una arteziană a fost renunţată de către autorităţiile româneşti care vor reface vechiul aspect dar într-un loc nou care fusese hotărât. De aceea trebuie a nota că ceea ce astăzi este marcat în carosabilul actual al pieţei centrale din Sibiu, este ultima locaţie a fântânii şi nu cea baroc.

Muzeul Brukenthal prin secţia sa de istorie deţine în depozitele sale rămăşiţele vechii fântâni. Astfel se pot observa elemente din structura de ţevi care a fost realizată pentru ca apa să poată ţâşni în afara bazinului. Diferenţa dintre cele două aspecte ale fântânii este lipsa la prima dintre ele a peronului format din trei trepte.

elemente din fântâna interbelică

Grilajul de fier forjat este format din structuri de metal înalte şi verticale care sunt aşezate paralel. Acestea sunt legate de două brâuri simple şi un al treilea care este o friză realizată din forme metalice circulare toate din acelaşi material adică fier forjat. Axul central al unei laturi este împodobit cu o boltă cu decoraţiuni vegetale stilizate, deasupra acesteia fiind aşezată stema oraşului.

fotografie din 2008

Egreta care ţine în plisc un şarpe, este realizată de asemenea din acelaşi material. Legătura dintre grilaj şi decoraţiunea ce împodobea fântâna se făcea prin arcuri semicirculare.

Ţeava este realizată din fier. Aceasta este decorată în stilul unei coloane de tip doric finalizată cu un bazin decorat cu patru figuri de leu din care pornesc ţevile prin care iese apa. Lungimea acesteia este de circa 95 de centimetri.

Noile concepţii urbanistice pe care regimul comunist le-a impus în amenajarea oraşului Sibiu şi mai ales a centrului oraşului, a făcut ca toate elementele de mobilier urban din Piaţa Mare să fie demolate sau îndepărtate şi să fie înlocuite cu alte elemente. Doar apropierea anului 2007 și ideea de a reface aspectul a făcut ca o copie a fântânii interbelice să reapară, funcțională, într-o nouă locație din Piața Mare.

Distribuie articolul:

3 comentarii

  1. multumim frumos !

    mult succes in alegeri !!!

  2. Apa ce curge acum la fantana este naturala (de izvor/colectata din pamant) sau este din reteaua Apa-Canal ?

    Multumesc pentru informatii .

  3. pt Mihaela

    toata apa din fantanile Sibiului vine din reteaua de canalizare a orasului. Asa si este normal.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*