20Mai

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

CATEDRALA ORTODOXĂ

imagine aeriană a zonei, fotografie din 1996

Odată cu creşterea influenţei oamenilor de afaceri, clerului şi intelectualilor de origine română şi de rit ortodox, aceştia au înţeles nevoia de a-şi construi o biserică, impozantă egală ca importanţă celorlalte biserici din Sibiu. Ea nu era construită pentru a deservi credincioşii sibieni, trebuia să devină catedrala tuturor credincioşilor ortodocsi din mitropolia Transilvaniei.

fotografie de la începutul secolului al XX-lea

Sinodul Arhiepiscopesc hotărăşte în 1897 să rediscute problema construirii unei catedrale şi locul de amplasare a acesteia. Trei au fost propunerile de amplasare a viitoarei catedrale. Partenie Cosma (despre acest mare sibian am scris aici), directorul băncii „Albina”, propunea două terenuri unde să se poată construi acest edificiu. Unul era pe terenul Soldisch înspre strada Şaguna iar celălalt pe locul grădinii Flora, azi pe strada Victoriei.

Nemulţumit de propuneri, mitropolitul Ion Meţianu (despre acest mare sibian am scris aici) cere o nouă discuţie asupra terenului de amplasare. În 1900, în cadrul şedinţelor se propune din nou terenul de pe strada Şaguna numerele 14-16, grădina Flora şi un alt teren de pe strada Victoriei. Prima propunere a aparţinut lui Daniil Popovici Barcianu (despre acest mare sibian am scris aici) şi a primit şase voturi, a doua, lui Partenie Cosma şi aceasta a acumulat zece voturi iar ultima a aparţinut lui Ioan cavaler de Puşcariu dar a primit doar un vot. Nici de această dată mitropolitul nu va  fi de acord.

fotografie din 2010

macheta catedralei, aflată astăzi în altarul catedralei, fotografie realizată de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

Hotărârea sa a fost ca biserica grecească să fie demolată şi în locul ei să se construiască viitoarea catedrală. Alături de această biserică vor fi demolate alte şase clădiri. Catedrala urma să aibă hramul „Sfânta Treime”. Ea va fi inaugurată pe 13 mai 1906.

inaugurarea Catedralei Mitropolitane din Sibiu

parastasul lui Onisifor Ghibu (despre acest mare sibian am scris aici), fotografie din fototeca Patriarhiei României.

Cei ce au hotărât construirea acestei biserici, au angajat pe arhitecţii budapestani Kammer Joseph şi Naghy Virgil. Joseph Schussnig, inginerul oraşului urma a conduce lucrările. Picturile au fost realizate de Octav Smighelschi (despre acest mare sibian am scris aici) – iconostasul, Artur Coulin (despre acest mare sibian am scris aici) – cupola, pandantivii. Octav Smighelschi era cel mai important pictor simbolist din Transilvania sfârşitului de secol. Educat la şcoala lui Karl Dörschlag (despre acest mare sibian am scris aici), el va fi cel care va picta altarul în stilul bizantin dar cu influenţe tradiţionaliste româneşti importante.

propunerea de pictare a catedralei, realizată de Octav Smighelschi

Clădirea are un plan orizontal cu o lungime de 53 de metri, o lăţime de 25,40 metri şi o înălţime de 34,70 metri. Cupola are un diametru de 15 metri.

fațada catedralei dinspre strada AD Xenopol, corul și absidele

Clădirea se inspiră şi din planurile bisericii Sfânta Sofia din Istanbul şi a fost construită pe locul a cinci parcele (două pe strada Mitropoliei şi alte trei pe strada Xenopol). Clădirea se prezintă drept un corp format din pronaos, naos şi altar cu şase turnuri, patru octogonale pe laterale şi două patrulatere la intrare care devin octogonali la nivelul clopotelor.

fațadă laterală, fotografie din 2011

Faţada este formată dintr-un balcon amplu, susţinut de arcadele pridvorului şi cele două turnuri pe laterale. Frontispiciul exterior este realizat în mozaic şi medalioane cu chipurile lui Isus şi a celor patru evanghelişti, iar la baza frizei două cruci stilizate. Faţada este retrasă de aliniamentul pridvorului, terasa fiind delimitată de o balustradă formată din zidărie ce continuă construcţia clădirii, fiind intercalaţi baluştri.

frontispiciul catedralei

pridvorul catedralei, fotografie din 2011

Întreaga faţadă ca de altfel întreaga biserică, este placată spre ornare de finisaje de cărămidă în două culori (auriu şi roşu), învelitoarea acestora fiind de cupru. Turnurile sunt de ordin colosal cu mai multe etaje. Acestea sunt modificările la planul original al arhitecţilor unguri. Nivelul clopotelor este diferit ca aspect de restul turnului. Aici avem goluri dreptunghiulare şi semicirculare în partea superioară.

turnurile catedralei, turnuri adăugate ulterior proiectului inițial al arhitecților

Clopotele sunt în număr de patru. Primul are 1.345 kilograme, al doilea 732 kilograme, al treilea este de 168 kilograme, iar al patrulea este de 790 kilograme. Gheorghe Dima (despre acest mare sibian am scris aici) va cere ca acordul acestora să se facă în E-mol, ele fiind încercate pe data de 10 decembrie 1904.

gură de aerisire, mecanismul fiind integrat construcției catedralei.

propteală, modalități de estetizare a catedralei, fotografie din 2012

eticheta firmei din Gelsenkirchen, cei care au realizat poarta de intrare în catedrală

Acoperişul este unul articulat, format dintr-o serie de cupole de tablă, finalizate într-un stil neobizantin. Ferestrele sunt în marea lor majoritate dreptunghiulare.

fotografie din 2010

naosul catedralei, în prezent și în trecut, înainte de pictarea integrală a interiorului

Pronaosul este încheiat în patru coloane de granit cu capiteluri şi mici volute în formă de spirale, arcadele fiind decorate cu un brâu având aplicate motive naţionale. Deasupra se află galeria corului. Pe pereţii laterali se află portretele mitropoliţilor Transilvăneni. Naosul este flancat de coloane care duc spre alte abside mici, cu câte patru coloane pe fiecare latură, creând o galerie strânsă, planul fiind de fapt unul dreptunghiular. Corul are două abside laterale, iconostasul şi absida altarului.

pronaosul și naosul catedralei

înainte și în prezent

Interiorul este unul tipic bizantin. Pictura din naos se realizează din cei patru pandantivi ce-i reprezintă pe cei patru sfinţi evanghelişti, Luca prezent într-un cadru arhitectonic, pictat între doi pilaştrii, scriindu-şi evanghelia, stând alături de simbolul său, boul înaripat. Al doilea este Ioan, stând pe un tron, alături de un înger şi un vultur, apoi Matei cu mâna pe carte străjuit de un înger, iar al patrulea este Marcu, la fel, stând într-o nişă arhitectonică, cu evanghelia deschisă şi un leu înaripat.

picturi de Octav Smighelschi

Deasupra acestora se află un cerc la baza cupolei cu trei categorii de îngeri, începători, îngeri, arhangheli, aceştia ducând la cupolă unde este reprezentat Isus Pantocrator cu scriptura în mână.

cupola catedralei, fotografie din 2010

placa așezată la inaugurarea catedralei, dedicată împăratului Imperiului Austro Ungar.

Iconostasul respectă tipicul lui Erminie. Uşile prezintă pe arhanghelii Gavriil şi Mihail, alături fiind Icoanele Sfântului Nicolae, Maria cu Pruncul, Isus, Sfântul Ioan Botezătorul. Al doilea canat are central prezentă „Cina cea de Taină” flancată de scene din viaţa Domnului. Al treilea canat are prezentă central Sfânta Treime.

restaurarea picturilor catedralei, realizată în perioada 2006 – 2008

Distribuie articolul:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*