SLIMNIC, BASTIONUL SIBIULUI.
Sistemul de fortificatii al Sibiului a fost, fară tăgadă, cel mai performant din Transilvania medievală si renascentistă. Cele cinci rânduri de ziduri ale cetății au facut-o a fi impenetrabilă, toate asediile Sibiului din acea perioadă, rămânând fără succes.
în stânga imaginii este turnul considerat a fi locuință.
ambrazurile și alte metode de apărare
La zidurile, turnurile, porțile și bastioanele roșii ale cetății, sibienii au adăugat și alte forme de apărare. Cetăți singulare aflate pe drumurile de legătură ale Sibiului cu restul Transilvaniei sau cu Țara Românească. Acestea funcționau ca prime forme de apărare ale cetății, ca puncte de observație și de informare cu privire la pericolele ce veneau spre Sibiu.
Cea mai impunătoare și cea mai bine fortficată astfel de cetatea, a fost cea a Slimnicului, câțiva kilometri dinspre Sibiu spre Cluj și spre centrul Transilvaniei.
fotografie de arhivă din Enciclopedia României, realizată de Școala de Sociologie de la București
fotografie contemporană a aceleiași incinte
Primele fortificații și construcții s-au realizat în secolul al XIII-lea, printr-o capelă și un turn locuință. Marile fortificații sunt realizate în secolul al XV-lea, când se construiesc incintele de ziduri, dotate cu ambrazuri si guri de smoală. Poarta de sud este prevăzut cu o barbacană iar cel de est cu o hersă. În fața turnului de sud s-a construit, un secol mai târziu, un bastion ce închide incinta (aici se construiește și o nouă fântână).
bastionul de fortificare a intrării
Cetatea va fi întâia oară cucerită în secolul al XVII-lea, în 1602, de către Mozes Szekely. Ea este încă odată cucerită în timpul războiului curuților. Această cucerire din 1706 a dus la distrugerea cetății, ea rămânând până astăzi, în ruine. Reparații și demolări au loc în secolele următoare, până la mijlocul secolului XX. Acestea au fost unicele cuceriri ale cetății, ea rămânând un veritabil bastion al Sibiului.
fotografie din 2010
