20Feb

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU

PORȚILE SIBIULUI.

harta Sibiului din 1845, cercurile negre indica locatiile portilor Sibiului.

MITUL PUBLIC: Sibiul a avut patru porți ale cetății. Toate acestea au fost demolate în secolul al XIX-lea.

REALITATEA ISTORICĂ: Sibiul a avut nu mai puțin de 13 porți de intrare în cetate (unii cercetători spun chiar 14) și dintre acestea câteva sunt încă în picioare și sunt astăzi dintre cele mai importante monumente al Sibiului.

harta Sibiului din 1692 realizată de Morando Visconti (despre acest mare sibian am scris aici), cercurile negre indica locatiile portilor Sibiului.

Să le luăm pe rând, în ordine cronologică.

TURNUL SCĂRILOR:

fotografie din 2009

……….de fapt trebuie să îi spunem POARTA SCĂRILOR. Este cea mai veche clădire din Sibiu, aflată încă în picioare și astăzi. Unii spun că o primă formă de fortificație, exista pe acest loc încă din secolul al XII-lea. Cert este că poarta în forma sa de piatră, există din prima jumătate a secolului al XIII-lea, probabil din perioada fortificațiilor dinainte de invazia mongolilor.

În secolul al XVI-lea poarta suferă modificări și întăriri, odată cu reconfigurarea orașului prin includerea Orașului de Jos în incinta fortificată.

Turnul Scărilor, secolul al XIII-lea, reconstituire de Radu Olteanu

A funcționat ca poartă, vreme de 300 de ani, rolul ei devenind unul secundar odată cu fortificarea Orașului de Jos. Rămâne una dintre cele mai importante porți din perioada medievală, fiind accesul ce se realiza pe drumul ce venea de la Turnișor, de la Ocna Sibiului și mai departe dinspre Alba Iulia sau Cluj, fiind unul dintre principalele accesuri ale cetății în perioada cetății medievale.

Clădirea a rezistat alți 400 de ani iar la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost transformată în casă de locuit. Astăzi are același scop, a fost restaurată în 2005 – 2005 și rămâne unul dintre cele mai importante monumente ale Sibiului.

TURNUL PREOȚILOR:

Turnul Preoților, secolul al XIII-lea, reconstituire de Radu Olteanu

………..un alt acces spre prima incintă de fortificații (spre Piața Huet) a fost această poartă. Construită în secolul al XIII-lea ca și celălalte fortificații ale primei incinte de fortificații, a avut în prealabil o structură de lemn ce ajuta la fortificarea acestui spațiu, încă din secolul precedent. Ultimele cercetări merg spre ideea că acest turn a fost turnul de tip seniorial al greavului Sibiului din secolele XII – XIII.

Odată cu retragerea greavului, în jurul emiterii Diplomei Andreanum în 1224, fostul turn se pare că a fost transformat în poartă de acces. Prin ea s-a făcut legătura vreme de 100 de ani între cetatea Sibiului și drumurile de acces spre spațiul extracarpatic spre Cisnădie și mai apoi spre Muntenia.

Fortificarea Orașului de Sus, în secolul al XIV-lea a dus la o scădere în importanță a acestui acces, el fiind integrat în structura ecleziastică a Pieței Huet, fiind în interconexiune cu capela Sf. Ladislau. Pe aici se intra în Piața Huet.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, decizia de reconfigurare a insulei urbane ce reunea cele trei piețe centrale ale orașului prin costrucția actualului sediu al primăriei (am scris aici despre acest monument) a dus la demolarea acestui monument, în 1898, care și-a încheiat astfel povestea sa.

POARTA dintre PIAȚA HUET și PIAȚA MICĂ:

reconstituire a Sibiului din secolul al XIV-lea, realizată de Hermann Fabini.

în ordine de la stânga la dreapta: Turnul Sfatului, turnul dintre Piața Mare și Piața Mică, Poarta de la Podul Minciunilor, Turnul Scărilor

………….un acces dinspre drumul ce lega Transilvania cu valea Oltului și apoi cu Muntenia, drum care trecea pe lângă curtea seniorială a Sibiului în secolele XII-XIII, a existat o intrare (un acces) undeva unde astăzi se face trecerea dinspre Piața Mică spre Piața Huet. Cercetările arheologice din această zonă au identificate posibile urme ale acestui acces.

Foarte multe informații nu există, se presupune că a fost construită în secolul al XIII-lea odată cu celălalte porți ale primei incinte, dar în foarte scurt timp și-a pierdut rolul și probabil a fost demolată, datorită construcției unei porți mult mai puternice în imediata apropiere.

TURNUL SFATULUI:

……….este cel mai important monument al Sibiului, un simbol al orașului și puțini știu că este una din cele mai vechi porți, aflată încă în picioare. Istoria sa se confundă cu cea a orașului. Numele îi vine de la vecinătatea sa, în perioada în care era poartă de acces, cu sediul primăriei localității.

Poarta a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, pentru a permite accesul în cetatea Sibiului dinspre drumul ce făcea legătura cu zona sudcarpatică și apoi de ce nu peste Dunăre spre Balcani. Poarta a fost așezată exact pe linia drumului medieval odată cu amenajarea celei de a doua incinte de fortificații a Sibiului.

Turnul Sfatului reprezentat în pictura lui Franz Neuhauser jr. (despre acest mare sibian am scris aici) de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Ca poartă de acces a funcționat în jurul la 100 de ani, pierzându-și din întâietate odată cu fortificarea Orașului de Sus. A rămas apoi vreme de 650 de ani, un simbol al orașului, ajungând astăzi a fi unul dintre cele mai importante monumente.

A fost punct de observație împotriva incendiilor, arest, depozit, iar în ultimele două secole muzeu al Sibiului. Turnul Sfatului a fost reconstruit în 1588, restaurat la finalul secolului al XIX-lea, la mijlocul secolului XX și la începutul secolului nostru.

POARTA AURARILOR:

Poarta Aurarilor, astăzi, fotografie sibiul.ro

…………acolo unde astăzi se trece prin Pasajul Aurarilor spre scările cu același nume și apoi spre piața cu același nume, a existat în același secol al XIII-lea o poartă ce lega cetatea de Orașul de Jos și de drumul ce trecea pe lângă vechea cetate (am scris despre acest drum, aici).

Această poartă a fost construită în secolul al XIII-lea și a funcționat ca atare până târziu în secolul al XVI-lea când fortificarea Orașului de Jos a făcut-o neimportantă.

se pot observa modificările din perioada renascentistă, când poarta a devenit casă de locuit.

Nici această poartă nu a fost dărâmată, ea existând și astăzi ca parte a casei cu numărul 24 din Piața Mică. Turnul poartă nemaifiind necesar din punct de vedere militar, a fost anexat casei vecine și transformat în secolul al XVI-lea în locuință așa cum există și astăzi.

POARTA din PIAȚA MICĂ:

reconstituire a Sibiului în secolul al XVI-lea, realizată de Radu Olteanu.

în ordine de la stânga la dreapta: Poarta Aurarilor, Turnul Sfatului, Poarta de la Podul Minciunilor, Poarta Ocnei, Turnul Scărilor, Poarta Altemberger

………….această poartă a fost una dintre cele mai importante ale perioadei medievale, ea alături de Turnul Sfatului realizând legătura dintre drumurile ce veneau spre Sibiu dinspre Transilvania și cele ce duceau spre Țara Românească și apoi spre Balcani, ele fortificând acest vechi drum medieval.

Poarta era impozantă și pentru 300 de ani a fost una din principalele intrări în cetate. Avea o hersă (grilaj de lemn sau metal de închidea poarta), era păzită și în dreptul turnului exista un podeț de la care se presupune că a rămas legenda minciunilor.

Intrarea în cetate se făcea prin dedesubtul porții și pe sub un întreg culoar de case din care ieșeai în imediata apropiere a Turnul Sfatului. A funcționat astfel pentru mai bine de 300 de ani, rolul ei scâzând odată cu fortificarea Orașului de Jos, rolul ei fiind preluat de Poarta Ocnei.

Poarta a rezistat pentru 600 de ani, fiind demolată în 1851 odată cu toate clădirile din culoarul de despărțea în două Piața Mică. La numai opt ani pe locul porții s-a construit Podul Minciunilor (despre el am scris aici).

o posibilă POARTĂ dintre PIAȚA MICĂ și PIAȚA MARE:

reconstituire a zonei centrale a Sibiului în secolul al XV-lea, realizată de Hermann Fabini.

în ordine de la stânga la dreapta: Poarta Aurarilor, Turnul Sfatului, Poarta de la Podul Minciunilor, turnul dintre Piața Mare și Piața Mică, Turnul Scărilor, Turnul Preoților, Poarta Altemberger

………….unii cercetători susțin că pe locul unde astăzi se află turnul bisericii romano-catolice a existat o poartă ce lega cetatea cu Orașul de Sus. Informații arheologice nu există cu privire la această posibilă poartă. Dacă a existat, ea a funcționat pentru puțin timp, fortificarea Orașilui de Sus ducând la dispariția ei.

TURNUL de POARTĂ ALTEMBERGER:

desen al porții de lângă Casa Altemberger, secolul al XVI-lea

…………îi putem spune astfel datorită vecinătății sale cu Casa Altemberger, fosta primărie a orașului, actualul muzeu de istorie. Această poartă a fost, și ea, una dintre cele mai importante, făcând legătura cu drumurile ce veneau de la Alba Iulia. Această poartă a fost pentru 200-300 de ani, o poartă ce făcea intrarea în cetatea Sibiului drumul mergând spre cel ce ducea la Cisnădie.

fotografie realizată în 2009, dinspre strada Odobescu, colecția personală răzvan c pop.

Odată cu apariția porților din Orașul de Jos, rolul ei a fost preluat de Poarta Turnului iar mutarea primăriei în clădirea apropiată a dus la integrarea acestei porți în clădirea primăriei, fiind astfel salvată de la demolare, poarta existând și astăzi.

poarta așa cum arata după reorganizarea traficului din zona respectivă.

Locul construcției nu a fost ales întâmplător, ateliere și alte locuințe ale sibienilor existând în acest loc încă din secolul al XIII-lea. Poarta avea o hersă de metal, iar accesul fiind cu totul diferit de cum se prezintă astăzi. Lucrările de reorganizare a drumurilor, realizate în anii `30 ai secolului trecut au modificat total aspectul acestei zone.

poarta Aletemberger, fotografie de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

POARTA SAG:

poarta Sag, înainte de demolarea sa, sfârșitul secolului al XIX-lea

…………poarta făcea parte din cea de a treia incintă de fortificare a Sibiului, realizând intrarea în Sibiu dinspre Agnita și Brașov. Această poartă exista în dreptul străzii Felinarului pe strada Magheru în dreapta corului bisericii Ursulinelor (a dominicanilor în peroada în care exista ca poartă).

Poarta și-a pierdut și ea rolul odată cu extinderea cetății, în secolul al XVI-lea, rolul ei fiind preluat de Poarta Elisabeta. A rămas în continuare o clădire a Sibiului, fiind transformată în locuintă pentru sibieni. Construirea linilor de tramvai a dus la decizia demolării acestei porți, fiind imposibil a se trece spre gară pe dedesubtul clădirii. Astfel poarta a fost demolată la sfârșitul secolului al XIX-lea, după cca. 550 de ani.

POARTA CISNĂDIEI:

poarta Cisnădiei (din interiorul cetății), pictură realizată de Johann Bobel (despre acest mare sibian am scris aici)

………..a făcut parte din cea de a treia centură de fortificații a orașului, fiind contruită în secolul al XIV-lea. A fost pentru mai bine de 500 de ani una dintre cele mai importante căi de acces în Sibiu, legând orașul nostru de Cisnădie și mai apoi de Turnu Roșu (vama principatului) și Țara Românească.

Poarta era de o importanță strategică, ea făcând fața la nenumărate asedii. Prin ea a intrat în cetate Mihai Viteazul în 1599, prin ea se realiza întreg comerțul Sibiului cu zona levantină. Poarta era păzită și administrată de breasla măcelarilor. Ea a fost restaurată la mijlocul secolului al XV-lea după asediile otomane și reconstruită după ce a fost distrusă de un fulger în 1594.

Odată cu dezvoltarea orașului și apariția cartierului josefin, rolul porții dispare, astfel că în secolul al XVIII-lea, ea este mai mult un monument al gloriei medievale. Deoarece dezvoltarea orașului era din ce în ce mai rapidă, Magistratul a decis în 1836 demolarea porții pentru a lega cetatea de noile cartiere ale Sibiului și de a deschide traficul pe principala stradă, strada Bălcescu de astăzi.

Porta a fost localizată de arheologi în dreptul sediului PSD de la intrarea în Parcul ASTRA, la intrarea pe strada Tribunei.

POARTA ELISABETA:

poarta Elisabeta (din interiorul cetății), pictură realizată de Johann Bobel

…………poarta aceasta e existat la capătul străzii 9 Mai (fosta Elisabeta) în zona din spatele sediul BRD din piața 1 Decembrie 1918 (Piața Gării).

Ea a fost construită odată cu cea de a patra incintă de fortificare. Era administrată de breasla cojocarilor. A functionat ca poartă pentru 300 de ani, legând Sibiul de valea Hârtibaciului, de Agnita, de Brașov și apoi de Moldova.

Poarta a preluat numele de la biserica Sf. Elisabeta ce exista în imediata apropiere. Odată cu reorganizarea orașului, cu amenajarea linilor ferate, Magistratul a decis demolarea porții pentru o mai bună comunicare între cetatea medievală și restul orașului. Astfel în 1865 a fost demolată.

POARTA OCNEI:

poarta Ocnei (din exteriorul cetății), pictură realizată de Johann Bobel

…………fortificarea Orașului de Jos a dus la amenajarea unor porți ce preluau rolul vechilor porți ale cetății. Poarta Ocnei, administrată de breasla cizmarilor, a fost construită în secolului al XVI-lea și a fost poate cea mai importantă poartă a Sibiului pentru 200 de ani. Prin ea se realiza legătura cea mai importantă cu Transilvania, aici ajungând drumurile de la Ocna Sibiului, Mediaș, Cluj, Bistrița, Sighișoara, etc…

poarta Ocnei și Turnul Pulberăriei, desen din secolul al XIX-lea

Poarta era monumentală, fiind impozantă prin volumetria sa. Ea poate fi localizată în zona Liceului Carol de pe strada Ocnei, în fața fostei fabrici Independența. Din ea a mai rămas numai Turnul Pulberăriei din incinta liceului Carol.

turnul Pulberăriei, fotografie de Emil Fischer

Datorită construcției cartierului Terezian, a podului ce lega cetatea de cartierul amintit (am scris despre el, aici) și datorită apariției zonei manufacturier/ industriale, a făcut ca magistratul să decidă demolarea acesteia în 1856, deși poarta nu mai avea un rol încă din secolul al XVIII-lea.

POARTA TURNULUI:

poarta și bastionul Turnului, pictură din 1849 (se poate observa în primplan podul de lemn de peste Cibin care a fost apoi înlocuit de cel din fier forjat)

………….ea poate fi localizată în capătul străzii Turnului în locul de intrare în parcarea din fața fabricii Pim. Poarta a făcut parte din a patra incintă de fortificații, construită fiind în secolul al XVI-lea. La fel ca celălalte din aceeași incintă, a folosit ca poartă de acces în Sibiu pentru o perioadă de mai bine de 200 de ani, realizând legătura cu drumurile ce veneau de la Alba Iulia sau Cluj.

poarta Turnului (din interiorul cetății), pictură realizată de Johann Bobel

Poarta era păzită de breasla croitorilor dar și-a pierdut rolul militar odată cu dezvoltarea orașului, cu apariția cartierului Maierilor. Magistratul a decis în 1858 demolarea acesteia pentru fluidizarea traficului din oraș.

POARTA MORȚILOR:

poarta Turnului (din exteriorul cetății), pictură realizată de Johann Bobel

………….nu am să intru în detalii legate de această poartă, deoarece am scris despre ea, aici. Ea a fost amenajată în secolul al XVIII-lea (1787) spărgându-se zidul cetății, pentru a face mai rapid și ma igienic accesul spre cimitirul orașului, aflat unde astăzi este Spitalul Județean.

Poarta se afla în dreptul pilonilor colosali ce de altfel o marchează, de la ieșirea de pe strada Gheorghe Lazăr spre bulevardul Corneliu Coposu.

fotografie realizată în 2004, dinspre bulevardul Corneliu Coposu

Distribuie articolul:

14 comentarii

  1. Ah, au trecut vreo 2 ani de cand am deschis subiectul asta pe sibiul.ro Decat deloc e bine si asa :) La cat mai multe articole legate de istoria orasului!

  2. pt Alex G.

    unde? da-mi un link, te rog…

    merci

  3. prezentare scurta, la subiect si – deloc lipsit de importanta, ba chiar relevant – imagini care sa ofere o mai buna spatializare a obiectivelor discutate.
    sper sa mai regasesc astfel de articole despre sibiu aici!

  4. pt dragos

    multumesc pentru cuvinte. mai gasesti cca 200 de articole dedicate istoriei Sibiului….da search istorie sau sibiu si o sa le poti citi.

    merci

  5. http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=2&t=3928&hilit=portile+cetatii

    Ai fost chiar al doilea care a raspuns 😛 Asta daca sunteti una si aceeasi persoana.

  6. pt Alex G

    imi cer scuze, uitasem…da corect….eu sunt acela

  7. De data asta te iertam :)

  8. Buna ziua
    Imi cer scuze ca va deranjez insa va scriu pentru a va propune sa facem un schimb de linkuri. Blogul meu este – http://auto-iasi.blogspot.com/ ( daca sunteti de acord la mine titlul este Auto Iasi)
    Daca doriti sa facem schimbul doresc sa-mi spuneti titlul linkului dumneavoastra( adresa mea de mail este corcosan@yahoo.com).
    O zi buna va doresc

  9. buna razvan. dinnou erori strecurate din neatentie. prima poza la poarta turnului (poza 28) nu este din 1819 ci 1849 ! iute te atent la datarea din dreapta jos, partea de sus a cifrei 4 este foarte mica, abia sesizabila. uite te si in stanga turnului catedralei sf maria, este turnul sfatului cu acoperisul in forma actuala(terminat 1826). nu are cum sa fie 1819 !!
    bafta in continuare si fii mai atent. e vorba de istoria sibiului aici, nu e gluma.

  10. pt Alexxa28

    iti multumesc pentru observatii….imi cer scuze pentru erori

  11. Georg Schoenpflug von Gambsenberg

    Greseala la subtitlu:

    Copy-paste:
    […]poarta Sag, înainte de demolarea sa, sfârșitul secolului al XIX-lea[…]

    Asa.zisa Poarta Saag/Sag/Poarta Joagarului, de la intrarea in Piata Cibin…

    AICI in POZA este de fapt Saltz-Turm/Turnul Sarii cu poarta? lipit de Biserica Manastirii Dominicane II. (Prima la Capela Crucii), (Biserica aici devenita deja Biserica Ursulinelor) Turnul Sarii1401 mentionat, deci INAINTE de costruirea Manastirii Dominicane II.

    Daramat 1890, apoi pe aici trecea linia de tramway. De la el in jos pana la intersectia cu Saltz-Gasse/Ulita Sarii/Strada Constitutiei era Die Kleine Saltz-Gasse/Ulita Sarii Mica,

    iar in partea cealalta ,deci in sus de el, chiar portiunea care se vede, incepand de la turn pana-n Circulus Major/Großer Ring/Piata Mare era Platea Sporer/Sporer-Gasse/Ulita Pintenarilor;

    vedeti imaginea, Saltz-Turm/Turnul Sarii, e PANTA aici, nu drum plat ca la Piata Cibin, chiar in anul 1890 la daramare facuta poza:

    http://www.razvanpop.ro/wp-content/uploads/2012/02/emil-fischer-poarta-sarii-1890.jpeg

Raspunde-i lui dragos Anuleaza raspuns

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*