18Dec

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU

DESPRE un TURN GROS și o SALA a MUZEI THALIA

Ernst Görlich, remarca în cartea sa despre istoria Imperiului Habsburgic, că activitatea teatrală din imperiu s-a inspirat din cea vieneză, dezvoltându-se organizat la sfârşitul secolului al XVIII-lea în întreg imperiul şi în statele limitrofe care depindeau cultural de Austria. În 1793 se dezvolta la Buda, în 1780 la Bratislava. Observând aceste repere cronologice, putem afirma că apariţia teatrului organizat la Sibiu s-a făcut în acelaşi timp şi sub aceleaşi auspicii vieneze.

Sala Thalia după restaurare, fotografie din 2008

La mijlocul secolului 18, în 1752, în Sibiu se juca deja pe o scenă de lemn în Piaţa Mare dar de abia în 1787, Magistratul prin reprezentantul sau Stephan Leopold Hirling va oferi printr-un contract cu tipograful Martin Hochmeister, Turnul Gros, parte a fortificaţiilor medievale ale cetăţi, spre amenajarea unui teatru modern.

Turnul Gros (viitoarea Sală Thalia) reprezentat pe harta lui Morando Visconti (despre acest mare sibian am scris aici) din 1692

Sala Thalia (fostul Turn Gros) reprezentat pe harta din 1914

Martin Hochmeister (despre acest mare sibian am scris aici) a influenţat viaţa culturală a Sibiului şi Transilvaniei secolului al XVIII-lea. El va cere Magistratul să-i ofere terenul dintre turnul Lăcătuşilor şi cel al Olarilor, inclusiv turnul Gros, pentru al transforma în teatru. Magistratul va accepta cu unica condiţie de a respecta propunerea de transformare, astfel turnul medieval va deveni o instituţie culturală modernă.

Martin Hochmeister si Makus Pempflinger, cei doi ctitori ai monumentului

Hochmeister va fi ajutat în ideile sale de guvernatorul Transilvaniei, contele Banffy, de generalul comandant contele Fabris şi de Christoph Seipp, un apropiat al lui J. W. Goethe, care va sta doi ani la Sibiu. Martin Hochmeister este reprezentantul care evidenţiază cel mai bine din punct de vedere cultural administraţia austriacă, diferit de Samuel von Brukenthal care simboliza curentul tradiţionalist.

cladirea teatrului în vremea lui Hocmeister sr. Se poate observa clădirea din fața turnului, pasajul Teatrului amenajat de Hochmeister, turnul Fierarilor, demolate toate pe parcursul evoluției clădirii. Desenele aparțin lui Johann Bobel (despre acest mare sibian am scris aici)

Două au fost ideile de amplasare a teatrului, conteleBanffy dorind să fie aşezat undeva în centrul oraşului dar cum nu va găsi nici o propunere a optat spre idee lui Hochmeister şi a generalului Fabris care doreau ca Turnul Gros să devină teatru.

gură de tragere, restaurată odată cu întreaga clădire și repusă în valoare

Acesta a fost edificat între iunie şi decembrie 1787, fiind inaugurat în 1 iunie 1788, cu una dintre piesele lui Christoph Seipp. El este aşezat astăzi între străzile Cetăţii şi Coposu, cu acces dinspre ambele străzi. Aici s-au jucat nenumărate piese printre care, „Pădurea Sibiului” în 1815, „Trei tablouri ale Ardealului de altă dată” în 1832, „Ce-ţi tot povesteşte Sibiul” în 1859, dar au avut loc şi concerte cum a fost cel din 1879 cu Johannes Brahms şi J. Joachim. Martin Hochmeister organizat aici şi baluri sau recepţii taxând cu 2 florini pentru 16 spectacole şi un bal sau doar un florin participarea la un bal.

Sala Thalia, așa cum arăta la sfârșitul secolului al XIX-lea…….

…….și cum arată la începutul secolului XXI

Primul intendent al teatrului va fi tocmai Siepp, care în 1792 credea că poziţia centrală a teatrului îi oferea un loc important ca instituţie în viaţa culturală a oraşului. În 6 august 1826 un regizor slovac va pune în scenă un spectacol de artificii care va duce la incendierea completă a edificiului, acesta fiind ruinat. Fiul fondatorului, Martin Hochmeister jr. (despre acest mare sibian am scris aici) va cheltui 17.000 de guldeni pentru restaurarea completă (după modelul Leopoldstheater din Viena) astfel încât la 1 martie 1827 va avea loc un nou spectacol. Anul 1849 aduce cu sine întreruperea spectacolelor, generalul Bem ocupând teatrul, dar în 1850 se va relua activitatea.

sala mare, la începutul secolului al XX-lea…….

…….și după restaurea cea mai recentă, la începutul secolului XXI

În 1865, Magistratul va cumpăra pentru 35.000 de guldeni teatrul de la urmaşul Hochmeister, din acest moment stagiunea devenind una permanentă, deşi la un moment dat Magistratul dorise a oferi spaţiul spre folosinţă colegiului iezuit (actualul Colegiu Naţional Gheorghe Lazăr) care se perinda prin tot oraşul fără un sediu stabil. În 1868 a regizat aici câteva spectacole şi Mihai Pascaly piese de teatru destinate populaţiei sărace a oraşului. Magistratul a refuzat sistematic în schimb să prelungească concesiunea, refuzând folosirea exclusivă a limbii maghiare în piese.

evoluția fațadei Sălii Thalia,

1. în perioada clasică a sa, în secolul XIX, după restaurarea lui Martin Hochmeister jr.

2. în 1914 după o serie de amenajări publice

3. în anii `50 ai secolului trecut, după incendiul din 13 februarie 1949

4. în 2009, după restaurarea ultimă

Numele de Sala Thalia care este astăzi consacrat între sibieni vine din perioda comunistă când aici va fi după un alt incendiu (din 1949) clubul sindicatelor de la fabrica Independenţa. După 1990, Consiliul Judeţean decide restaurarea complexului. Lucrările vor începe în 1994 dar se vor termina de abia după zece ani în 2004, când în locul teatrului aici s-a mutat Filarmonica din Sibiu.

aspecte din restaurarea clădirii, amenajarea lojelor

aspecte din restaurarea clădirii, amenajarea scenei principale

scena principală, după finalizarea restaurărilor

aspecte din restaurarea clădirii, recuperarea elementelor istorice ale Turnului Gros

aspecte din restaurarea clădirii, punctări ale elementelor arhitecturale vechi în interiorul sălii

Amenajarea teatrului se va face intervenind asupra fortificaţiilor medievale. Turnul Gros face parte din a cincea centură de fortificaţii ale Sibiului medieval, construit fiind între 1540 şi 1552, conceput ca o rondelă de apărare cu arme de foc. Se pare că cel care a finanţat această construcţie a fost Markus Pempflinger (despre acest mare sibian am scris aici). Unica construcţie care se va adăuga a fost realizată în 1787 fiind construită în faţa rondelului mare aici fiind desfăşurate anticamarele. Primul plan s-a realizat tot după planuri vieneze, dar Hochmeister era obligat a face faţă unor realităţi urbanistice de care se va lovi. Astfel el va dărâma zidul din faţa teatrului, care aparţinea celei de a treia incintă şi va deschide şi mai mult strada pentru ca circulaţia să fie cât mai accesibilă, pavând drumul de la teatru până în Piaţa Mare, creând un coridor acoperit ce lega curtea cu intrarea în teatru. În 1791 el va realiza un pasaj între promenade, pasaj denumit „Theatertrappe” dar acesta va fi închis în 1818. În 1788 s-au finalizat balcoanele, pe două nivele, cu dimensiuni de 20 metri  lungime şi 17 metri lăţime, în total fiind amenajate 23 respectiv 20 de loje (una putea fi închiriată cu 2-3 ducaţi pe lună).

Turnul Gros, perioada interbelică, fotografie de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

Turnul Gros în perioada comunistă a sălii Independența, se poate observa că și pe o laterală și pe alta s-a construit un corp nou de clădire precum și două anexe, acoperișul fiind de asemenea înlăturat

Turnul Gros după restaurarea din ultiimii ani. vechiul acoperiș este imitat și reașezat, elementele construite în timp dunt demolate, esența fortificației medivale fiind salvată și reafișată

Între 1788-1791 în partea opusă a scenei era loja guvernatorului (avea opt locuri) care va deveni apoi rezerva pentru invitaţii de onoare, pe de o parte şi alta fiind două loje mai mici una aparţinând familiei Hochmeister. Deasupra se afla galeria denumită „paradis” cu totul fiind decorat în alb, roşu şi auriu.

spectacol în Sala Thalia

Refacerea teatrului a dus la renunţarea stilului baroc original pentru unul rococco, cu boaserie, balustradă care la baluri putea fi demontată şi înlocuită cu o scară pentru mai mult spaţiu, ranguri lăcuite în alb şi cu strucatură aurită, cu fotolii de pluş roşu la fel ca şi perdelele. În total pe cele două etaje vor amenajate 40 de loje şi alte 400 de fotolii la parter în sală. în mijloc se va amenaja o lustră mare cu lumânări. Garderoba era amenajată în spatele scenei dar era mică şi insalubră. Cortina reda pictura după imaginea Sibiului dată de Franz Neuhauser cel tânăr (despre acest mare sibian am scris aici) la începutul secolului.

pictura lui Franz Neuhauser jr. ce va fi desenată pe cortina teatrului

În 1876 au avut loc refaceri la faţadă precum şi la interior care a fost decorat în alb, roşu şi auriu, redeschizându-se în 1 septembrie 1887 cu piesa Faust.

soluții de punere în valoare a vestigiilor istorice, conducte medievale și modul de restaurare și evidențiere

soluții de punere în valoare a vestigiilor istorice, culoarea galbenă este o marcare a valului de pământ ce era amenajat în perioada medievală în fața fortificațiilor. de asemenea, observați zidul vechi și restaurarea sa acolo unde a fost distrus.

Faţada se remarca prin colonada care marca intrarea fiind formată dintr-o serie de coloane, cinci la număr, care susţineau o terasă. Faţada avea şase axe, cu ferestre dreptunghiulare, în două canaturi, accesul făcându-se pe dedesubtul colonadei ptrintr-o uşă de lemn în două canaturi.

în jurul Turnului Gros s-a amenajat un parc și o parcare

fotografie din 2004

Distribuie articolul:

4 comentarii

  1. Istoria Sibiului furata !
    Buna Razvan ! Vreau sa iti aduc la cunostinta o minciuna promovata (inclusiv) de Primaria Oravita (lucru grav), si de acolo mai departe in presa, Wikipedia, si alte medii. Minciuna creata de, posibil, istorici locali, cetateni…nu este foarte clar.Cert este ca asemenea elucubratii sunt promovate, fara argumente enciclopedice ! Cred ca poate fi considerat chiar furt intelectual.
    http://www.primariaoravita.ro/prezentarea-orasului/
    http://www.primariaoravita.ro/activitati-si-atractii/

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_%E2%80%9EMihai_Eminescu%E2%80%9D_Oravi%C8%9Ba
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Oravi%C8%9Ba

    Dezinformarea merge mai departe si pe Facebook,articole in care istoria teatrului sibian este chiar terfelita, aproape negata (fara argumente serioase, greseli de denumiri):
    https://www.facebook.com/OravitaLaSuperlativ/ (a se vedea About, apoi in jos pe pagina !)

    Vezi te rog (!) si aceasta discutie intreaga: https://www.facebook.com/OravitaLaSuperlativ/posts/1286596664746084?comment_id=1287450627994021

    In calitate de viceprimar, poti face ceva (trimis mail extrem de bine documentat primariei Oravita si institutiilor locale)! Exista acces la Arhive, Biblioteca Brukenthal, de unde se pot poza documente care dovedesc fara dubii infiintarea teatrului permanent la 1788 si continuarea sa pana la 1949 ! Cu siguranta trebuie mers mai departe, poate chiar la Ministere (pentru o clarificare oficiala).

    Multumesc !

Raspunde-i lui Alexandra C. Anuleaza raspuns

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*