17Noi

RUGBY WORLD CUP 2011

Mi-am impus o perioadă serioasă de pauză legată de tot ce a fost Campionatul Mondial din Noua Zeelandă pentru obiectivitatea observaţiilor mele. Luati-le ca remarcile unui iubitor de rugby și atât, fără a mă critica pentru frivolism, pentru neinformare sau alte observații ce țin de specialiștii acestui sport.

OBSERVAŢII

Rugby-ul câștigă tot mai mult teren și toți mai mulți fani în întreaga lume. Dacă în Noua Zeelandă sau Australia acesta este sportul preferat al națiunii în ultimul timp acesta a fost declarat cel mai iubit sport și în Franța, Țara Galilor, Irlanda sau de ce nu Georgia.

Marketing-ul acestui sport este totuși, din păcate, departe de cel al fotbalului. Rugby-ul este mult în umbra fotbalului și acest lucru trebuie sa se schimbe. Nu mai trebuie ca ruygbistii să joace pe stadioanele de fotbal, nu mai trebuie ca imaginea jucătorului de rugby să se caleze pe cea a fotbalistului, etc…

Rugby-ul s-a considerat prea mult un joc de lorzi și s-a închis prea mult în turnul său de fildeș.

Acest campionat mondial a schimbat ceva. Pentru prima dată, cel puțin eu, am simțit că o echipă de al doilea rang poate învinge una din primul rang, Noua Zeelandă, Anglia, Franța sau Australia nu au mai fost acele fata morgana a celorlalte naționale. Pentru prima dată echipele din emisfera de sud au părut posibil de bătut. Și așa s-a întâmplat. Tonga a înfrânt Franța, Irlanda a învins Australia, Țara Galilor cu greu a pierdut în fața Africii de Sud, România era cât pe aci să câștige în fața Scoției.

România a jucat cea putut. Un excelent grup, p excelentă forță de înaintare dar din păcate cu ani lumină diferență între jucătorii ce joacă în campionatul intern și cei ce joacă în Franța sau în Anglia. Se simte că de abia în acest moment se reinventează rugby-ul în România. Rezultatul este unul dintre cele mai slabe din istoria frumoasă a mondialelor de rugby românești. Nu am avut curaj, am fost impresionați de echipe, de țara gazdă, de atmosferă. Am fost prea mici pentru acest campionat.

Totuși, echipa de rugby rămâne în primele 20 de echipe ale lumii, acolo unde cea de fotbal doar visează să fie. Din păcate Dodel este mai vedetă decât Marius Tincu (unul dintre cei mai buni taloneuri din rugby-ul mondial), bețiile lui Tamaș sunt mai mediatiate decât performanțele lui Paulică (ce joacă în aceeași ligă engleză), obrazniciile lui Torje mai căutate decât reușitele lui Calafeteanu.

Noua Zeelandă nu m-a impresionat ca organizare. O țară modernă dar care totuși s-a mulțumit cu puținul și cu micul cotidianului artic. Stadioanele nu au impresionat, multe din elemente nu au fost pe placul spectatorului. Corul acela bătrânicios ce cânta imnurile mai mult adormeau decât să îți trezească emoții, festivitățile nu au fost mai reușite (deși m-aș fi așteptat decît cele de la Beijing sau Johannesburg).

ECHIPA DE VIS:

Tony WOODCOCK (Noua Zeelandă) – pilier – a fost una din rocile echipei, unul dintre cei care a împis echipa sa spre titlul mondial.

Jean Baptiste POUX (Franța) – pilier – fără jocul său Franța nu era în finală.

Corey FLYNN (Noua Zeelandă) – taloneur – eleganța sa nu îți mai permite nici un comentariu.

Rory BEST (Irlanda) – taloneur – un exemplu de urmat în ceea ce face.

Paul O`CONNELL (Irlanda) – linia a doua – a făcut un mondial ideal.

Richie MC CAW (Noua Zeelandă) – linia a treia la deschidere – unul dintre cei mai mari jucători din istoria rugby-ului.

Thierry DUSATOIR (Franța) – linia a treia la deschidere – el este Franța.

Imanol HARINORDOQUY (Franța) – linia a treia la deschidere – un mare jucător, unul dintre luptătorii perfecți.

Jerome KAINO (Noua Zeelandă) – linia a treia la grămadă – unul dintre jucătorii perfecți de legătură.

Piri WEEPU (Noua Zeelandă) – centru – a făcut față cu mare succes presiunii înlocuirii lui Dan Carter.

Brian O`DRISCOLL (Irlanda) – centru – căpitanul echipei, a fost creierul din teren.

Israel DAGG (Noua Zeelandă) – trei sferturi – suflul nou din zona artică, a adus o viteză în plus.

Vincent CLERC (Franța) – trei sferturi – golghetărul Campionatului Mondial.

Shane WILLIAMS (Țara Galilor) – trei sferturi – liderul galez, omul care a tras echipa și care a condus-o magistral. Merita a fi căpitan.

Lucas Gonzales AMOROSINO (Argentina) – fundaș – unul dintre puținii argentinieni ce au ieșit din linia echipei.

CEL MAI BUN JUCĂTOR: Thierry DUSATOIR (Franța). El a fost căpitan, antrenor, a împins echipa de la deziluzia Mondialelor la vicecampioana lumii.

CEL MAI BUN ANTRENOR: Warren GATLAND (Țara Galilor), a făcut un adevărat succes al rugby-ului dintr-o echipă fără multe echipe, fără multe pretenții, acum patru ani. Țara Galilor a ajuns între primele patru echipe ale lumii și arată drept cea mai sudată echipă din ultimul timp.

CEL MAI BUN CĂPITAN: Thierry DUSATOIR, căpitanul Franței, este pentru ceea ce am scris deja.

CEL MAI FRUMOS MECI: Australia – Irlanda 6 – 15. Agresivitatea irlandeză, neputința australienilor și jocul admirabil al europenilor fac din acest meci a fi cel mai reușit, deși s-a jucat tocmai în grupe.

CEL MAI FRUMOS ESEU: nu este evident cel mai frumos, dar eseul lui Daniel Carpo (Romania) m-a făcut la 4 dimineața să visez frumos pentru câteva minute.

CEA MAI FRUMOASĂ ECHIPĂȚara Galilor a fost acea echipă, fără puţine vedete. A jucat cu sufletul şi a reușit a ajunge până între primele patru ale lumii. Echipa aceasta cu o apărare demențială și cu o așezare ce puțin reușesc a fost una din vedetele anului 2011.

CEA MAI FRUMOASĂ FOTOGRAFIE: Richie McCaw (Noua Zeelandă) prins între fiarele contorsionate argentinine ne arată sacrificiul jucătorului de rugby.

CEL MAI FRUMOS STADION: Neozeelandezii nu au excelat la acest capitol de abia construind câteva arene bune de un campionat intern și nu unul mondial. Totuși rămânem cu imaginea stadionului din DUNEDIN, Otago Stadium sau Forsyth Bay Stadium. Am avut parte și de o întoarcere în perioade istorice, când am văzut stadionul de la Invercahill, un stadion de la începuturile secolului trecut.

TROMPETA CAMPIONATULUI: Marc Livremont (Franța), a rămas din el doar mustăcioara aceea de cocalar din marginea Parisului.

PLUSURILE CAMPIONATULUI:

ECHIPELE: echipele care și-au depășit statusul, care au crezut că pot învinge sunt cele care merită aplaudate și menționate. Sărind peste giganții acestui sport trebuie amintite echipele Tonga și Samoa, oceanicele fiind dintre cele mai bune de la acest campionat. Georgia este unicul plus al Europei, Irlanda și Țara Galilor reușind a își îndrepta statutul.

JUCĂTORII: pe lângă cei din echipa mea de vis îi mai menţionez pe australienii Polota-Nau, Horwill, Pocock, Samo, Genia și Ashely-Cooper sau pe sudafricanii du Plessis, du Preez și Steyn sau neozeelandezii Mealamu, Kahui, Nonu, Williams, Muliaina și Toeava. Din emisfera de sud îi mai amintim pe  Pulu (Tonga), Pisi, Tuilagi (Samoa) dar și pe Arldrige (Japonia) și argenitinienii Albacete, Leguizamon, Lobbe, Contempomi, Imhoff.

Emisfera de nord ni oferă pe francezii Servat, Nallet, Yachvilli, Parra, Trinh Duc, Rougerie, Medard, pe Tuilagi, Cueto, Foden (Anglia), Paterson (Scoția), Castrogiovanni și Bergamasco (Italia),  Kvirikashvili (Georgia), Charteris, Faletau, Philips sau Byrne (Țara Galilor) şi O`Gara și D`Arcy (Irlanda).

Un maaaaaare gând rămâne alături de căpitanul stejarilor, Marius Tincu, unicul jucător român ce s-a ridicat la valoarea jocurilor, cel care a dus România, unde ea nu a îndrăznit, căruia trebuie să îi mulțumim pentru ceea ce a făcut. Sunt convins că și-a fi găsit locul în orice altă națională.

MINUSURILE CAMPIONATULUI:

Cel mai slab jucător a fost căpitanul Angliei, Lewis Moody. A fost cel mai insipid căpitan care l-am văzut eu vreodată în sport.

Anglia, care nu a ştiut ce naiba să facă cu valorile sale şi cum să le aşeze pe teren. Argentina, care s-a mulțumit cu puțin. Italia, o echipă cu adevărat de rangul al doilea. Scoția, echipa cu jucători excelenți dar care nu sunt o echipă. Africa de Sud, o imagine palidă a ceea ce a fost acum patru ani.

Presa de sport din România. A reaccționat doar când banii pătați ai RMGC au intrat pe scenă. În afară de DigiSport, care a decis a cumpăra acest campionat, la celălalte nici nu a existat acest evenimet de anvergură. Tot fotbal, tot scandaluri sau așa cum scriam acum un an – numai chiloţi, bombe, borci, becalisme şi alte lături specifice fotbalului intern. Sper ca în cele din urmă jurnaliștii de sport din România, dezamăgiți de inevitabilul mers mediocru al fotbalului românesc, să descopere rugby-ul, handball-ul, polo-ul și toate celălalte sporturi mult mai de succes.

Cu acestea am încheiat cu acest campionat.

ANGLIA 2015, here we come!!!

Distribuie articolul:

6 comentarii

  1. frumos articol.bravo!
    Am vazut doar finala..epica!

  2. Foarte frumoasa postare, felicitari!
    Sunt de acord cu aproape tot ce ai zis. Problema cu acest mondial a fost fusul orar, si difuzarea sa execrabila pe posturi publice de tv, atat in Romania cat si in Germania. Nu am apucat sa vad decat foarte putine meciuri, cu greu, pe net, si politica IRB de blocare a rezumatelor de pe youtube este foarte contraproductiva.
    Stejarii, din pacate au fost intrecuti definitv de georgieni, si nu mai sunt decat a opta putere europeana. Campionatul national trebuie profesionalizat.
    Primul meci cu Scotia a fost excelent, insa performanta nu s-a repetat. Numai cu inaintarea nu se poate face mare branza, trebuie sa invatam si tactica, si cum se placheaza si atacul cu fundasii. Altfel n-o sa mai batem nici Rusia sau Portugalia.
    Remarcabil insa Tincu, care a fost desemant pe buna dreptate omul meciului cu Scotia, chiar daca am pierdut, si a fost inclus in echipa turneului.
    Mi-a placut foarte mult echipa turneului pe care ai ales-o.
    Chiar daca nu am putut vedea toate eseurile turneului, pentru mine try-ul turneului a fost cel al lui Amorosino (unu contra sase)impotriva Scotiei, care a dus in extremis la calificarea pumelor si la eleiminarea scotiei. http://www.youtube.com/watch?v=EDSizhzk0GY

  3. pt transildania

    din pacate ai dreptate, de abia vedeai meciurile si doar daca aveai Digi.

  4. Superb articol,deja mi-e dor de Cupa Mondiala! Momentan insa ma multumesc cu un Six Nations, din pacate fara Shane Williams !

  5. pt Catalin

    din pacate nu il prind…dar pe net mai vedem meciuri

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*