10Oct

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU

MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ

cladirea muzeului la începutul secolului al XX-lea

În 1851, Michael Bielz (despre acest mare sibian am scris aici), deschide Muzeul Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale (Siebenbürgischer Verein für Naturwiessenschaften), colecţia sa va fi realizată din donaţiile mai multor membrii ai acestei societăţi, printre care C. F. Jickeli, J. Binder, M. Ackner.

interior din muzeul Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale, vechiul nume al muzeului, în perioada interbelică

Deoarece muzeul va creşte în patrimoniu, era nevoie de un spaţiu mai mare care să le permită desfăşurarea activităţii societăţii. Arhitectul Friedrich Maetz a fost rugat să prezinte un proiect care să ducă la construirea unui edificiu care să găzduiască colecţia Societăţii.

desen din planul arhitectural al construirii noii clădiri a muzeului. fațada secundară dinspre strada Gh. Lazăr

Lucrările vor fi pornite în 1894, Magistratul hotărând în sedinţa din 25 aprilie, demolarea zidului care acoperea construcţia care urma să se ridice, deschizând astfel întreg terenul, oferindu-i o nouă perspectivă.

perspectivă dinspre gradina muzeului, în perioada ante și interbelică aceasta făcea parte din Parcul Cetății.

în zona muzeului existau chiar și terase publice

odată cu reabilitarea clădirii, în perioada 2006 – 2008, s-a încercat și o reașezare în zona de promenadă a grădinii muzeului.

Faţada construită în stil neoclasicist, se integra prin coloanele ce le desfăşura în contextul Promenadei, unde monumentele erau construite în acelaşi stil oferind astfel o perspectivă romană acesteia.

harta Sibiului de la 1692 realizată de Mirando Visconti (am scris despre marele sibian aici), fragment cu locul unde se află astăzi clădirea muzeului, a se observa că pe colțul fortificației ce dă înspre strada Lazăr se afla un turn de fortificare (formă rotundă pe hartă), în acel spațiu intramuros urmând a se construi clădirea.

harta Sibiului de la 1875, aici se poate observa locul, aflat în zona în care zidurile incintelor au fost sparte și construită Poarta Morților.

harta Sibiului de la 1914, intramuros-ul fiind probabil umplut pentru a permite construirea de clădiri. numărul 38 indică clădirea muzeului.

pe această fotografie din 2004 se poate observa bucata de zid decupată pentru a permite perspectiva asupra clădirii. în apropiere se pot observa semnele locației Porții Morților.

În 25 mai 1895 va fi redeschis în cadrul unei festivităţi, Muzeul Societăţii (numele ce l-a purtat până în perioada comunistă, fiind inscripționat pe frontispiciul clădirii), într-o nouă clădire. Clădirea a funcționat în acestă formă până în perioada comunistă, când clădirea a fost naționalizată și apoi reorganizată ca și spațiu expozițional din cadrul Muzeului Brukenthal, destinația rămânând aceeași. Sub această formă a rămas până astăzi.

imagine din perioada antebelică, se poate observa că pe aliniamentul fostului zid al cetății a fost amenajat un gard de proastă calitate neridicându-se la calibrul clădirii. mai târziu a fost amenajat un gard la nivelul necesar.

fotografie realizată de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

Clădirea este formată din subsol, parter şi un etaj, fiind construită între incintele a treia şi a cincea a fortificaţiilor medievale. Faţada este construită în stil neoclasicist, prezentând un portic format din patru coloane finalizate cu capiteluri în stil ionic. Porticul este construit pe o platformă de scară formată din şase trepte.

fațada principală a clădirii, fotografie din 2009

porticul clădirii, fotografie din 2004.

Cinci sunt axele ce organizaeză faţada, cele trei travee centrale sunt prezente în rezalit, delimitate prin patru coloane cu capitel corintic, angajate care nu numai că delimitează axele faţă de cele laterale dar şi realizează o delimitare între ele.

detaliu de pe fațada principală

Parterul este delimitat de etaj printr-un brâu orizontal dublu. Etajul este decorat cu bucăţi de cărămidă aparentă, parterul fiind decorat cu elemente bosate. Ferestrele laterale sunt obturate pe întreg axul la etaj ferestrele aveau un ancadrament format din două coloane corintice aparente care susţin un fronton triunghiular profilat.

detaliu de pe fațada principală, decorația cu cărămida aparentă, fotografie din 2004

Faţada din spate este realizată în parter şi două etaje, fapt datorat denivelării terenului clădirea fiind construită în pantă. Aici la parte, pe axul central afla în rezalit, este realizat un acces secundar.

fațada laterală, dinspre bulevardul Coposu, fotografie din 2004

Accesul se făcea prin trei intrări separate, asemănătoare ca şi conformaţie formate fiind din două canaturi şi o supralumină, golurile fiind realizate din sticlă, structura fiind de lemn.

Acoperişul prezintă o streaşină şi un atic cu o terasă acoperită. Holul festiv are un tavan decorat în stucatură, de aici realizându-se accesul spre primul etaj, cu ajutorul unei scări ample cu balustrada de lemn şi mâna directă de lemn.

detalii din holul principal al clădirii, decorația care se menține aceeași de la construirea clădirii.

La subsol şi parter sunt amenajate depozitele, laboratoarele şi birourile pe când etaj este amenajat pentru a găzdui expoziţia permanentă. În perioada 2006 – 2007, spaţiul expoziţional a fost reorganizat şi modernizat, devenind unul dintre cele mai moderne astfel de spaţii din sud – estul european.

fotografie din 2009

imagine din cadrul expozițional al muzeului.

Distribuie articolul:

4 comentarii

  1. Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

  2. pt dragos

    multumesc pentru cuvinte

  3. Foarte reusit ,salutari unuia care mai gandeste si cu inima in trecut dar si in prezent!Sunt cu ochii pe tine asa ca nu ne dezamagi!

Raspunde-i lui dragos Anuleaza raspuns

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*