ISTORIA ORAŞULUI NOSTRU, SIBIU

MÂNĂSTIREA URSULINELOR CE A DEVENIT APOI COLEGIUL „ANDREI ŞAGUNA”

imagine generală a clădirii. fotografie din 2004

Al doilea ordin catolic care s-a integrat în comunitatea oraşului Sibiu, în perioada Habsburgică, a fost cel al călugăriţelor ursuline. Cele opt călugăriţe ale ordinului Ursulinelor au construit aici o mânăstire şi o şcoală catolică.

mânăstirea dominicană (locul pe care s-a construit mânăstirea ursulinelor) în jurul lui 1500. reconstituire realizată de Hermann Fabini. fragment.

mânăstirea dominicană (locul pe care s-a construit mânăstirea ursulinelor) în jurul lui 1650. reconstituire realizată de Radu Olteanu. fragment.

locul mânăstirii ursulinelor (fosta mânăstire dominicană era părăsită) redată în harta lui Mirando Visconti de la 1692 (este zona îngroşată cu negru). fragment.

locul mânăstirii ursulinelor (fosta mânăstire dominicană era părăsită) redată în veduta lui Mirando Visconti de la 1692. biserică şi clădire. fragment.

În 1725, la intervenţia comandamentului militar al Transilvaniei, Magistratul va oferi o biserică din cetate către îngrijire călugăriţelor ursuline. Este vorba despre fosta biserică a ordinului Dominican, care a fost alungat din cetate în secolul al XVI-lea odată cu implementarea Reformei. Această biserică era folosită de comunitate la sfârşitul secolului al XVII-lea.

mânăstirii şi biserica ursulinelor redată în veduta de la 1780. biserică şi clădire. fragment.

mânăstirea ursulinelor, imagine de arhivă, cca. 1910. se poate vedea clădirea cât şi biserica. vederea este realizată dinspre strada Constituţiei şi Parcul Tineretului

aceeaşi imagine a fostei mânăstiri, fotografie realizată din acelaşi unghi (întretimp s-au construit alte clădiri în planul apropiat). fotografie din 2008.

Astfel în 12 iulie 1733 vor veni din Bratislava opt călugăriţe ursuline ele fiind primite într-un mod deosebit, într-un mod festiv. Ele vor participa activ la viaţa ecleziastică a Sibiului, astfel că peste o sută de ani, la 12 iulie 1833,  le va fi sărbătorită existenţa în oraş iar la începutul secolului XX, încă mai existau călugăriţe în oraş.  Desfiinţarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraş odată cu administraţia habsburgică) de către împăratul Joseph al II-lea va face ca multe dintre activităţiile acestora să fie preluate de către alte ordine călugăreşti. În Sibiu ursulinele vor acţiona ca atare, preluând de la iezuiţii alungaţi din cetate, rolul educaţional pe care îl aveau. Astfel în 1789, ele vor dechide şcoala elementară catolică. Aceasta era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care va fi împărţit în două şcoli separate. Şcoala ursulinelor va fi una dintre şcolile de elită a oraşului, aici învăţând copii ai famililor bogate, care doreau a-şi educa copii într-un mediu german după un tipic iezuit.

veduta Sibiului realizată în 1850 de Franz Xaver Sandmann. fragment ce arată biserica şi mânăstirea ursulinelor.

harta Sibiului de la 1845. fragment ce punctează biserica şi mânăstirea ursulinelor.

harta Sibiului de la 1914. fragment ce punctează biserica şi mânăstirea ursulinelor (zona punctată cu o cruce şi cu nr. 27).

Toată activitatea acestui ordin necesita un spaţiu de desfăşurare a procedurilor, necesare. Astfel în 1734, în apropierea bisericii la care au fost arondate, se va construii mânăstirea propriu zisă. În 1769 clădirea va fi extinsă (banii fiind oferiţi călugăriţelor de către împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face faţă noii instituţii care se va ridica aici, adică şcoala catolică. Pentru construcţia mânăstirii şi a şcolii una din străzile Sibiului va dispărea, astăzi rămânând doar o străduţî strâmtă în acea zonă a vechii cetăţi. Lucrările vor fi terminate în 1772, costând 38.821 guldeni. Nenumărate sunt şi reprezentările acestei construcţii, asemeni altor lăcaşe de cult din oraş ea fiind reprezentată pe tot parcursul acestei perioade cât şi marcată pe toate hărţile ultimelor trei secole. Un caz aparte este desenul lui Johann Ingnaz Haas, unde este desenată mânăstirea în timpul construcţiei, putând fi observate detalii din mânăstire precum arcul de triumf, laternoul sau turnul bisericii.

biserica şi mânăstirea ursulinelor. fotografie de arhivă. fragment

biserica şi mânăstirea ursulinelor. fotografie de arhivă realizată de Fred Nuss. fragment

Clădirea este formată din trei corpuri. Două sunt paralele cu strada, unul cu incinta închisă edificat în plan rectangular, altul construit spre limita din spate a parcelei iar un al treilea corp care este perpendicular pe stradă, fiind realizat în acest corp şi accesul în interior. Spre strada Magheru corpul este prezent într-o formă unitară între corpul prim şi al treilea. Aici faţada are 13 axe, cu soclu, parter înalt şi două etaje. Paramentul este realizat cu bosaje dreptunghiulare şi un brâu profilat pe care se sprijină etajele. Brâul ce delimitează etajele între el este prezent sub forma unei frize. Aici faţada prezintă o serie de capiteluri aparente de ordin colosal ce delimitează traveele. Decorul faţadei aparţine unei perioade mai târzii, fiind de factură eclectică. Aripile retrase de la stradă au o structură organizată pe profile orizontale intermediare, traveele fiind delimitate cu ajutorul lezenelor bosate.

faţada mânăstirii ursulinelor – colegiul „Andrei Şaguna”. fotoghrafie din 2007

clădirea mănăstirii ursulinelor – – colegiul „Andrei Şaguna”. faţada din strada Manejului (înspre ruinele turnului bărbierilor). fotografie din 2008.

clădirea mănăstirii ursulinelor – – colegiul „Andrei Şaguna”. faţada din strada Manejului colţu cu strada Funarilor. fotografie din 2008.

Ferestrele sunt dreptunghiulare, curbe în partea superioară cu două canaturi şi patru câmpuri vitrate. Ele sunt decorate cu un grilaj de fier. La primul etaj ferestrele sunt de asemenea dreptunghiulare dar ele prezintă  câte un timpan semicircular şi câte o sprânceană ondulată. La fel ele au câte două canaturi şi patru câmpuri vitrate. Cele de la al doilea etaj sunt la fel doar că ele prezintă ca decoraţie o încoronare în segmentul fragmentat. Aceste fragmente cu contur complex  şi chenarul de mortar ce delimitează parapetele ferestrelor de la primul etaj sunt elemente tipice barocului.

curtea interioară a mânăstirii ursulinelor – colegiul „Andrei Şaguna”. a se remarca ferestrele precum şi cursiva de la etajul I ce lega corpurile principale ale construcţiei

curtea interioară a mânăstirii ursulinelor – colegiul „Andrei Şaguna”. aceasta este cea de a doua curte interioară cu ieşire spre strada Şelarilor.

Acoperişul este în două ape cu coama paralelă străzii, având două lucarne semicirculare. Deasupra axelor corespunzătoare accesului în clădire sunt prezente frontoane rotunde pe streaşină.

mânăstirea Ursulinelor – colegiul „Andrei Şaguna”. a se remarca cele trei curţi interioare ale complexului.

Uşile sunt de două canaturi dreptunghiulare, cu partea superioară curbă, decorate cu o ghilrlandă şi o inscripţie (SALUE).

uşa clădirii principale a mânăstirii Ursulinelor – colegiul „Andrei Şaguna”.

În interior bolţile sunt semicilindrice cu penetraţii în boţile coridoarelor şi încăperilor. Aici ceea ce astăzi este grindă din beton armat existau planşe cu grindă de interior. Tot din interior se face pe la parter accesul în sacristie iar de la etajul I spre tribuna de vest a bisericii Ursulinelor.

sala de spectacole ale complexului.

Aceasă clădire este de asemenea amenajată cu rolul de a organiza şi preface aspectul acestei bucăţi din Oraşul de Sus, care de acum încolo se va organiza în jurul acestei clădiri. În anul 2007 clădirea a fost retrocedată ordinului Ursulinelor. Colegiul „Andrei Şaguna” urmaşul şcolii călugăriţelor din secolul al XVIII-lea s-a mutat. Personal cred ca modelul Colegiului Brukenthal era oportun să fie folosit (noii proprietari au menţinut rolul şcolar al clădirii) şi în acest caz, nu de alta dar rolul lor istoric pentru Sibiu este cel educaţional.