Va lucra în Serviciul Imperial al Pădurilor. Revine ca funcţionar în statul austr – ungar. În 1867 revine la Sibiu ca şi secretar financiar. Din această poziţie se va ocupa de controlul frontierelor cu România.
În 1869 se va muta din nou la Budapesta pentru a lucra în cadrul Ministerului Agriculturii, Comerţului şi Industriei, iar apoi în cadrul Centrului de Statistică. În 1873, Ministerul Religiei şi Educaţiei Publice îl va trimite la Sibiu ca şi inspector şcolar regal al Ungariei peste districtul Sibiului.
A fost preşedintele Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale. Din această poziţie, el va fi cel care va amenaja şi deschide Muzeul de Ştiinţe Naturale, aflat şi astăzi pe strada Cetăţii. Universitatea din Cluj îi va oferi titlul „Honoris Causa”.
clădirea Muzeului de Ştiiţe Naturale
Revoluţia de la 1848 îl va găsi ca locotenent în armata austriacă, coordonând districtul Dobra din Transilvania.
A studiat fauna transilvăneană. A notat toate observaţiile sale legate de natura Transilvaniei, de la animalele provinciei până la fenomenele naturale ale aceteia sau astronomia specifică. Notele sale rămân şi astăzi fundamentale pentru studiul acestei regiuni. În 1851 a publicat prima sa lucrare, un studiu al faunei din Transilvania. Este primul care atestează existenţa cocoşului de munte în Transilvania. A studiat cutremurele, animalele, mineralele şi rocile din Transilvania. Devine membru al Academiei de Ştiinţe din Ungaria în 1873.
El a scris şi lucrări legate de evoluţia saşilor. A scris lucrări de istoria sistemului administrativ din Transilvania. De asemenea a publicat studii de numismatică („Die Dakischen Tetradrachmen Siebenbürgens”).
La bătrâneţe, şi-a pierdut vederea. Va rămâne definitiv la Sibiu, muriind aici în 1898. Oraşul îi va fi recunoscător, numind una dintre străzi în amintirea sa.
