VIRGIL VĂTĂŞIANU – 10 MARI SIBIENI

S-a născut la Sibiu în 1902. Studiază la Sibiu, la actualul colegiu Gh. Lazăr. În 1920 începe a studia dreptul la Bucureşti. După absolvire, pleacă la Cluj, apoi la Praga şi Viena pentru a studia istoria artei. În 1927 devine doctor în istoria artelor, la Viena.

Pleacă la Roma, unde va fi până în 1946 secretarul şcolii româneşti. Revine în ţară fiind numit profesor la Universitatea din Cluj. Primeşte titlul de profesor emerit al României. În 1974 i-a fost acordat premiul „Herder” al Universităţii din Viena.

Devine membru al Academiei Române în 1974.

Este considerat unul dintre cei mai importanţi specialişti în istoria artei din Europa secolului al XX-lea. A fondat prima şcoală românească de istoria artei. Lucrările sale sunt fundamentale în ceea ce înseamnă evoluţia arhitecturii şi a artei din România, în special a perioadei medievale. Importante sunt studiile sale asupra iconografiei româneşti, a artei bizantine a artei feudale sau a arhitecturii medievale din zona panonică.

Moare la Cluj Napoca în 1993. Unul dintre premiile Ministerului Culturii din România, dedicat restaurării monumentelor, îi poartă astăzi numele.