MIRCEA PĂCURARIU – 10 MARI SIBIENI

Este născut în 1932, la Ruşi în judeţul Hunedoara. Studiază liceul la Deva. Facultatea o urmează întâi la Cluj, studiind istoria şi apoi la Sibiu, la Institutul Teologic, pe care îl finalizează în 1956. Pleacă la Bucureşti pentru a îşi definitiva studiile doctorale, obţinându-şi doctoratul în teologie şi istoria Bisericii în 1959.

Devine profesor la Seminarul Teologic de la Manăstirea Neamţ, iar de acolo va reveni la Sibiu unde va ocupa toate treptele de predare, ajungând profesor universitar în 1971. Din 1992 este numit decan al Facultăţii de teologie din Sibiu, funcţie ce o deţine până în 2000. A predat pentru o scurtă perioadă şi la Iaşi.

A fost hirotonit în 1970, devenind preot în 1971. În 1976 primeşte distincţia de iconom stavrofor. După Revoluţia din 1989 este ales drept membru corespondent al Academiei Române (1997).

Pentru studiile sale, este considerat unul dintre cei mai importanţi istorici ai Bisericii din România. A realizat o istorie a Bisericii Ortodoxe din România, nenumărate biografii ale personalităţilor şi instituţiilor ce au marcat această istoria. Majoritatea au fost publicate la Sibiu. O altă lucrare importantă este „Dicţionarul Teologilor Români”.