Revine în 1846 în Ţara Românească, fiind numit institutor la Ploieşti. Pleacă apoi în Transilvania, implicându-se în politica provinciei, fiind la 31 de ani lider local al Revoluţiei de la 1848. În 1863 este numit vicecăpitan al Comitatului Făgăraş. Este numit deputat în Dieta de la Sibiu, în acelaşi an. Se va implica în viaţa Sibiului, preluând funcţia de vicepreşdinte al ASTRA în zona Făgăraş. În 1880 este numit secretar al Comitetului Şcolar Grăniceresc.
Mai târziu va fi unul dintre semnatarii Memorandumului adresat împăratului de la Viena de către membrii Partidului Naţional Român din Transilvania.
Scrie o serie de lucrări de ştiinţă dar şi cu notă literară. În 1865 va publica la Sibiu „Peregrinulu transelvanu sau Epistole scrise de tinere straine unui amicu in patria, de la anulu 1835 pana inchisive 1844”. Această lucrare îl va transforma, mai târzii, în ochii criticilor, într-un clasic al literaturii române. La fel de importante sunt lucrările sale de gramatică sau de administraţie (la 1864 publică la Sibiu „Regulamente pentru vataşii şi decurii proieptate a se introduce în comunitaţile districtului Ţării Făgăraşului”). Va colabora cu majoritatea revistelor româneşti din Transilvania, dar şi cu alte reviste din Austro – Ungaria şi din România.
A fost căsătorit şi a avut o fiică. Se îmbolnăveşte la rinichi şi moare la Sibiu, în 1884, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii din Groapă. Ion Raţiu este nepotul său matern.
2 comentarii
Pingback: ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU. | RAZVAN POP
Pingback: ISTORIA ORAŞULUI NOSTRU, SIBIU. | RĂZVAN POP