Revine la Sibiu, unde va deveni profesor la actualul Colegiu Brukenthal. Pleacă în 1914 în armată, participând la teribilele bătălii din Alpi, în 1915. După Unire nu a plecat din România, fiind profesor întâi la Sibiu apoi la Bucureşti, unde va deveni directorul şcolii germane, în 1923. Paralel începe a preda şi la Facultatea de Litere din Bucureşti. Va preda istoria literaturii şi a limbii germane din România.
O primă lucreare lirică o va publica la Sibiu în 1919. În 1957 iniţiază proiectul de realizare a dicţionarului dialectului săsesc, lucrare capitală a culturii româneşti. Proiectul este şi astăzi continuat de cercetătorii Institutului Academic de la Sibiu. Începând cu perioada interbelică va publica o o serie de articole pe teme lingvistice (acestea vor fi republicate post–mortem de către Academia Română), filologice, eseistice dar si lucrări epice sau dramatice. A tradus din Caragiale, în limba germană.
În 1970 este ales membru al Academiei Române. Se retrage la Sibiu unde se va implica în structurarea Institutului Academic. Moare în 1981 fiind înmormântat în oraşul său natal.
