ION RATIU – 10 MARI SIBIENI

Pe numele complet Ioan Raşiu de Noşlac, este născut la Turda în 1828. El se trage din familia Raţiu, familie atestată în Transilvania din secolul al XIV-lea şi înobilată în secolul al XVII-lea de principii Transilvaniei. Din aceeaşi familie se trage şi diplomatul Viorel Tilea sau omul politic de la sfârşitul secolului al XX-lea, Ion Raţiu.

Studiază la Blaj mai întâi unde este acceptat la seminarul teologic greco – catolic. De aici pleacă la Budapesta pentru a îşi continua studiile. Participă la Revoluţia din 1848 mai întâi la Budapesta, apoi în Transilvania. el va organiza o legiune revoluţionară condusă de căpitanul Gratze. El se va implica în apărarea armată a Transilvaniei în faţa armatelor revoluţionare ungare. Va participa la operaţiunile de război ce îi vor face pe militarii ungari să se retragă din Munţii Apuseni.

Pleacă la Viena, unde îşi continuă studiile, de această dată în drept. Doctoratul şi-l va lua la Budapesta în 1857. Revine mai întâi la Cluj pentru ca imediat să se mute definitiv la Sibiu, unde îşi va deschide un cabinet de avocatură, sediul fiind într-un imobil de pe actuala stradă Raţiu colţ cu Victoriei (pe acea vreme strada se chema Josefin).

Se implică în organizarea şi unificarea Partidului Naţional Român (cel din Transilvania cu cel din Banat) în 1881 la Sibiu, fiindu-i preşedinte între 1892 – 1902. Cea mai cunoscută acţiune a acestei formaţiuni politice a fost emiterea şi semnarea Memorandului ce va fi înaintat impăratului austriac, pentru care va fi arestat. A fost un permanent militant al recunoaşterii idenţităţii româneşti şi a Transilvaniei în Ungaria şi în Europa.

Moare la Sibiu în 1902, fiind şi astăzi înmormântat la Biserica dintre Brazi de pe strada Reconstrucţiei.