OCTAVIAN GOGA – 10 MARI SIBIENI

Este nascut la Rasinari, langa Sibiu. Provine dintr-o familie de intelectuali de origine aromana. Face scoala la Rasinari si liceul la Sibiu (la Colegiul Gh. Lazăr). Se muta la Brasov terminandu-si studiile in 1900. De aici pleaca la Budapesta si Berlin unde studiaza literele si filosofia.

Octavian Goga in 1900

Debuteaza in presa la „Luceafarul” din Budapesta, revista pe care o si fondeaza. Ramane director al revistei pana in 1912. Colaboreaza cu ASTRA fiind începand cu 1906 secretar al organizatiei, astfel incat intre 1907 – 1909 editeaza la Sibiu revista „Tara noastra” (pe care o reediteaza la Cluj intre 1922 – 1931 si la Bucuresti intre 1932 – 1938). Devine cunoscut intre romanii transilvaneni prin articolele sale unioniste si antiimperiale.

In 1920 devine membru al Academiei Romane, primind Premiul National de poezie in 1924.

Primele poezii si le publica in „Tribuna” sub pseudonimul Tavi in 1897. Continua sa publice in reviste din Budapesta, Oradea si Sibiu, prima poezie publicata sub numele real fiind în 1903 (poezia „Sfarsit de septembrie”). In 1905 isi publica primul volum de poezii (numit simplu „Poezii”) fiind bine primit de critica vremii, volumul fiind republicat la Bucuresti si Sibiu. Scrie piesa de teatru „Domnul notar” jucata in 1914 la Bucuresti si „Mesterul Manole” in 1928. De asemenea traduce scrieri din limba maghiara si germana.

Datorita pozitiei sale politice si culturale, este arestat in 1911 la Szeghed si din nou in 1913. In timpul războiului se muta la Bucuresti unde sustine unificarea Transilvaniei cu Romania. Participa ca reprezentant al Transilvaniei la Congresul extraordinar al Ligii Culturale in 1914. Semneaza scrisoarea ziaristilor ardeleni refugiati ce va fi publicata in revista „Epoca” in 1915. Pentru activitatea sa este condamnat la moarte in contumacie de catre statul Austro-Ungar. In 1916 se inroleaza in armata si lupta pe frontul dobrogean.

Pleaca la Paris cand Romania semneaza pacea cu Puterile Centrale unde participa la constituirea Consiliul National al unitatii romane.

Revine dupa Unire la Bucuresti unde se implica in politica, fiind parlamentar in mai multe legislaturi. Isi creaza propriul partid denumit Partidul National Agrar. Se alatură partidului de extrema dreapta a lui A.C. Cuza formand Partidul National Crestin, ajungand a fi numit in 1937 prim ministru. Legislatura sa este, din pacate, amintita prin decizile antisemite ce le va reglementa, ramanand denumit „Planul Madagascar” (deportarea evreilor fara cetatenie din Romania). Pozitia sa pro-nazista il va face sa porneasca discutii cu Germania si Italia in vederea semnarii de tratate.

Moare in 1938 la Ciucea in resedinta sa, din cauza unui infarct. Este inmormantat la conacul sau din localitatea amintita.

Inca din timpul vietii sale, orasul Sibiu ii va cinsti memoria prin numirea unei strazi dupa numele sau (actuala Cale a Dumbravii). astazi o alta strada ii poarta numele iar in anii `70 – `80 liceul mediu, fostul liceu de fete, va primi numele sau devenind in 2003 colegiu.