Pleaca in Tara Romaneasca si devine profesor la Scoala Centrala de la Craiova si apoi la Golesti (aici publica prima sa foaie volanta) iar de acolo va pleca ca profesor la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. Pasul urmator va fi, normal, spre Universitatea din Bucuresti, dupa deschiderea acesteia de catre Al. Ioan Cuza. Scrie mai multe manuale, printre care cel de istorie a Tarii Romanesti („Idee repede de istoria printipatului Tarii Rumanesti”), devenit cel mai important manual al generatiei pasoptiste.
S-a implicat activ si in viata politica a mijlocului de secol XIX romanesc. In 1837 va fonda primul ziar romanesc, evident denumit „Romania”. Va fi nu numai participant dar si unul dintre liderii de opinie ai Revolutiei din 1848. se implica in procesul de unificare a principatelor romanesti. Va lucra in cadrul Ministerului Instructiunii.
Se dedica istoriei, publicand mai multe studii dedicate ideei de „natiune romana”. Printre studiile sale, remarcam o biografie a lui Mihai Viteazul („Mihaiu Bravulu,: biografia si caracteristica lui, trase din istoria Tarii Romanesti”) in 1857. De asemenea va publica un dictionar francez – roman.
Moare in 1887.
