Casa Hecht si Casa Generalului, fotografie din 2008
Venirea unui numar mare de militari habsburgi, a ridicat o problema serioasa pentru Magistratul sibian, amenajarea spatiilor necesare care sa faca posibila functionarea corecta a acestei administratii. Mai mult aceasta problema se amplifica odată cu aducerea si a muncitorilor si a mai multor soldati care sa ajute la construirea citadelei. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, Magistratul, greoi, incepe a lua o serie de decizii care sa simplifice această situatie. Astfel incep a se lua masuri ca muncitorii sa fie asezati in mod grupat intr-un spatiu specific, se hotaraste construirea unor cazarme care sa incartiruiasca armata habsburgica care pana in acel moment era cazata in casele cetatenilor sibieni.
fragment din harta lui Mirando Visconti, 1692. Asa a marcat acesta straduta ce va deveni Pasajul Generalului. Probabil ca straduta era mai stramta decat este astazi, aliniamentul cladirii din stanga pasajului a fost impins spre interior.
De asemenea Magistratul, observand inexistenta unei cladiri adecvate pentru acest scop, hotaraste construirea unei noi cladiri care sa devina resedinta comandantului armatei imperiale.
Piata Mare, gravura din 1703. in stanga detaliului a se remarca cladirile ce existau inaintea amenajarii casei Generalului
Acesta locuia deja intr-una din casele din Piata Mare. In 1694, Georg Phillipp Schreyer, secretarul lordului William Paget, ambasadorul Angliei la Constantinopol, atesteaza existenta unei resedinte a generalului imperial, spunand ca „J`arrivay ce matin a 9 heures et descendis a la parte de General Veterani”. O alta atestare vine din partea unui alt membru al suitei lordului Paget, reverendul Edmund Chishull. El spune ca „Aici Excelenta Sa a fost mai intai gazduita intr-o casa mare si potrivita din piata mare, foarte aproape de palatul generalului”.
Casa Generalului, imagine de arhiva realizata de Emil Fischer, colectia Fischer a Muzeului National Brukenthal
In 1779, Magistratul cumpara in dorinta de a construi, o resedinta pentru comandantul imperial militar, casa familiei Bassnern din Piata Mare. In total vor fi demolate casele de pe alte trei parcele, dintre care se remarca si proprietatiile famililor Schemelin şi Wilstorsch. Cu totii, proprietarii vor primi bonificatii pentru pierderea parcelelor. Unul dintre elementele care particularizau situatia era existenta unei strazi intre casele care erau pe aliniamentul de sud al Pietei Mari, aceasta unea piata centrala cu pajistea care va deveni Piata Schiller, unde erau amenajate la un moment dat mori de hartie. Casa se va construi peste strada, care va deveni astfel pasajul „Generalloch” (Pasajul Generalului). Ea va fi marita in mai multe randuri. Dorinta Magistratului era ca in aceeasi casa sa-si desfasoare activitatea si Cancelaria miltara si in general toata administratia militara. Hartile si vedutele de epoca redau atunci cand marcheaza Piata Mare, redau si existenta acestei cladiri.
interiorului Pasajului Generalului, imagine de arhiva realizata de Emil Fischer, colectia Fischer a Muzeului National Brukenthal.
Secolul al XVIII-lea, este unul in care se remarca o modificare a scopului de folosire a cladirilor din piata centrala a orasului. Daca in perioada medievala, in Piata Mare preponderente erau casele particulare cu proprietari, marile familii patriciene, in perioada habsburgica acestea sunt transformate in cladiri publice sau se construiesc cladiri cu scop precis public. O singura cladire va avea scop particular, Palatul Brukenthal, dar acesta va inghiti parcele a altor doua case particulare.
doua imagini a corpului principal la Casei Generalului, fatada principala dinspre Piata Mare si fatada secundara dinspre strada Arhivelor
Cladirea este formata din doua corpuri, ambele cu subsol, parter si un etaj. Corpurile sunt dreptunghiulare, separarea corpurilor facandu-se prin Pasajul Generalului. Faţada prezinta 13 axe, cladirea fiind transformata la inceputul secolului al XX-lea, cand parterul va fi transformat pentru a deveni spatiu comercial, adaugandu-se vitrine dreptunghiulare de mari dimensiuni. Ferestrele sunt dreptunghiulare, cu doua canaturi in patru ochiuri, decorate fiind cu cornise drepte pentru sprancenele triunghiulare sau in segment de arc. Fatada are o cornisa profilata. Acoperisul este realizat in doua ape, cu coama paralela fata de fatada, trei lucarne din piatra, de tip dreptunghiular decorate pe laturi cu volute. Pe fatada de sud exista aceleasi decoratii. Pivnita prezintă bolti semicirculare ce provin de la vechile cladiri de secol XV.
Foarte interesant.Felicitari
buna. a4 a poza este ante 1876. apare inca turnul lacatusilor la est de teatru(sala thalia astazi), in stanga pozei, exact peste extremitatea stanga a casei hecht(cu 2 etaje). lipit de turn(intre turn si teatru) apare si acoperisul vechiului han din curtea teatrului, demolat tot 1876.