1Aug

ISTORIA ORASULUI NOSTRU: SIBIU

ADMINISTRATIA ORASULUI IN VREMEA HABSBURGILOR

Sibiul a ramas din punct de vedere politic, pana la transformarea imperiului intr-o monarhie duala, alaturi de vechiul pamant craiesc, autonom. Comitele si judele regal (Hermannstadter Kanigsrichter) au fost alesi de cele mai multe ori dintre localnici. Această autonomie era consfintita de Diploma Leopoldina. De abia in 1876 autonomia si institutia Universitatii Sasesti, vor fi desfintate de autoritatile maghiare.

In diferite perioade ale administratei habsburgice, Sibiul a fost capitala Transilvaniei. Mai mult odata cu reorganizarea adminstrativa dictata de Joseph al II-lea in intreg imperiul, in jurul Sibiului sunt organizate toate cele 11 comitate sasesti. Faptul ca adminitratia Transilvaniei se afla la Sibiu, insemna ca nu numai guvernatorul isi avea resedinta aici (intr-o cladire pe locul careia astazi se afla Casa Filek – in coltul strazii Lazar cu Magheru), dar si Guberniul (intre 1703 – 1717 si 1732 – 1790) si comandamentul militar al provinciei, iar Dieta s-a intrunit permanent la Sibiu intre 1733 – 1747 si 1749 – 1781.

Administratia sibiana era formata din Magistrat si Adunarea Centumvirilor, acestea avand un rol legislativ si urmareau cenzurarea unor aspecte sociale si din Primar cu rol executiv. Magistratul (Inner Rat) era organizat ierarhic dupa varsta, functie administrativă, etc…. Magistratul se implica in organizarea evolutiei urbane a orasului. El supraveghea tranzactiile de case. Adunarea centumvirilor (Hundertmannschaft sau Ausserer Rat) era cel care coordona administratia, finantele si rezolva plangerile. Dupa 1718, nu va mai fi obligatoriu ca numarul de 100 sa fie complet la fiecare alegere a membrilor. Conditiile pentru a fi membru erau acelea de a detine in proprietate o cladire in perimetrul cetatii medievale, de a fi casatorit si a avea o reputatie ireprosabila. 12 senatori dintre cei alesi in corpul Magistratului erau cemtumviri. Primarul era cel care urmarea ca toate hotărarile Magistratului, la sedintele caruia participa, sa fie aplicate. De asemenea el era ajutat de functionari care aveau bine definite functiile. Unul dintre acestia era vilicul. El se ocupa de toate cheltuielile financiare ale administratiei. Vilicul se implica si in procesul urmaririi constructiilor, el dadea acceptul de constructie dupa ce investiga raportul Magistratului, tot el controland si respectarea normelor de constructie (cum ar fi cele de prevenire a incendiilor).

Vilicul era cel care urmarea intretinerea fondului comun de constructie (fortificatiile, podurile, fantanile, pietele sau strazile). Exista, suboordonat Magistratului, un inspector sef (architectus sau inspector architecturae) care ajutat de un adjunct (adiunctus architecturae civicae), completau registrele de evidenta ale constructiilor. Alaturi de administratia comunitatii, la buna desfasurare a vietii sibiene, participau si vecinatatiile si decuriile. Vecinatatiile erau administrate de doi vilici (cel batran si cel tanar) si de Sfatul Batranilor. Ele se organizau dupa reglementari hotarate de Magistrat. In perioada administratiei austriece, au existat circa 31 de vecinatati. Ele aveau in grija fantanile, rigolele si pavajele strazilor. Tot ele ajutau la construirea cladirilor si monumentelor.

Vecinatatile vor disparea la jumatatea secolului al XIX-lea. Decuriile (Zahntschaften) erau unitati militare antiincendiu si de paza, coordonate de un membru al Magistratului. In 1745 erau 75 de decurii in tot Sibiul.

Distribuie articolul:

Un comentariu

  1. cita diferenta intre o administratie bine gindita in slujba urbei si actuala adimnistratie a statului numit Romania.Au facut guverne prin WC-urile crismelor din Bucuresti,se cearta la TV si chefuiesc pe terase fara jena(vezi ultimele clipe de recreere petrecute de cel care se lupta la greu cu criza,respectiv cel mai prost presedinte din toate timpurile,Basescu)

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*