Ieri am asistat nu numai la un meci in sine dar la un fenomen social aparte. Sportul care te invata sa fi civilizat.
Ieri de exemplu nu am auzit cuvinte precum m*ie sau pu*a. Nimeni nu a fost trimis inapoi in burta mamei. Adversarii nu au fost primiti cu clasicele injuraturi.
Mai mult, am vazut un tip care isi strangea cojile de la seminte intr-un pahar pentru a le duce mai apoi la gunoi. Lumea nu se imbrancea.
Nu am vazut femei tunate sau botoxate. Oricum, stimate doamne, daca doriti sa admirati barbati frumosi, mergeti la rugby, nu la fotbal. Astia pe langa ca arata bine mai scot ceva legat si logic pe gura.
Vorba unui coechipier de tribuna: parca eram la Opera. Doar ca fara frac, adaug eu.
M-am simtit excelent. Nu mi-a fost frica ca-mi dispare portofelul, am vazut un meci excelent. Finalul a fost unul cam aiurea pentru noi cei din banca a doua de langa sustinatorii francezilor, deoarece jucatorii galici au decis a le da, pe post de suveniruri, jambierele si sortu-rile din dotare, asudate de 80 de minute de imbranceala. Cateva astfel de obiecte au trecut periculor de apropae de noi. Deh, cu fetisul omului nu te joci.
Meciul frumos, am pierdut meritat. Stadionul plin de la copii pana la batrani de 90 de ani. De la costum la tricou si sort. De la ambasadori si demnitari la oameni de rand.
Laitmotivul? Hai Romania, imnurile intonate de spectatori (ambele), Allez les bleus, aplauze, muuuuulte aplauze.
Stadionul este modest, mai degraba este de antrenament, este mic comparabil cu viitorul stadion de fotbal. Dar acesta este si raportul marlaniei si a civilizatiei in Romania.
Duminica revin sa vad si meciul cu italienii. de la 18.00, in aceeasi locatie.
Si era si in Bucuresti!