6Aug

am fost la cumparaturi in METRO!!!

Credeti-ma merita povestit.

Am plecat cu tatal meu pana la METRO sa cumparam niste scaune de gradina din plastic. Am ajuns, le-am vazut chiar langa intrare. Ne-am uitat la ele. Imediat a aparut un gardian (sau paznic) care ne-a spus ca nu avem voie sa le atingem. Daca vrem totusi sa le atingem trebuia sa chemam la intrare pe responsabilul de raion (raionul = in acest caz, spatiul de langa intrare. atat). Am mers la intrare unde a fost chemat responsabilul de raion. Am iesit din nou afara, impreuna cu responsabilul de raion. Numai ca responsabilul de raion nu era cu noi. A disparut. Dupa cateva minute apare si acesta, doar ca din alta parte. Intrebandu-l unde a disparut, ne-a explicat ca nu l-au lasat sa iasa cu noi, fiind angajat, si a trebuit sa mearga pana la celalalt capat al cladirii, unde inainte de a iesi a fost perchezitionat. Ne-am ales scaunele, responsabilul de raion si-a notat codul si ne-a rugat sa il chemam la casa de plata, cand terminam cumparaturile. Reintram in METRO, mai cumparam cate ceva si intr-un final ajungem la casa de plata. Instruiti ii spunem casierei sa il cheme pe responsabilul de raion pentru a putea plati scaunele. Intretimp nu am putut lua berea, produsul fiind blocat, semintele, pentru ca nu putea citi codul, matura, codul nu putea fi citit nici aici si niste baterii, din acelasi motiv al necitirii codului. Responsabilul de raion nu mai venea. Casiera trebuia sa sune la un alt birou de unde il chemau pe responsabilul de raion. Doar ca aceia au uitat sa il sune. Dupa vreo 10 minute responsabilul de raion apare, da codul scaunelor, ne ia factura si pleaca. Il lasam in spatele nostru pe Teodor Ancuta caruia nu i se putea citi codul de pe borcanul de unt de arahide. Nu aveam cum sa iesim deoarece nu aveam factura. Mai asteptam cam 10 minute, responsabilul de raion apare. Il intrebam unde a disparut. Ne-a spus ca a trebuit sa caute un sef care sa ne semneze factura si sa isi dea ok-ul pentru a putea ridica scaunele pe care tocmai le platisem. M-am uitat pe factura si intradevar scria „OK. Predare”, era o semnatura langa si o sageata care arata la ce produs isi dadea ok-ul. Iesim afara, nu inainte de a il perchezitiona pe responsabilul de raion. Ajungem la scaune dar nu le putem ridica. Aveam nevoie de semnatura paznicului pe factura. Doar ca paznicul nu era de gasit. In cele din urma apare un paznic care ne semneaza si el factura si ne ridicam in sfarsit trofeul.

Pe drumul de intoarcere oprim la un magazin sa imi iau un suc, doar ca renunt la idee cand in fata mea, casiera s-a gandit sa numere toate bancnotele de 1 leu. Era aproape de ora 21.00 si erau toate bancnotele de 1 leu din ziua aceea. Am preferat sa mor de sete decat sa astept pana la finalul numaratorii.

Am sa mai merg la METRO. E fun.

Distribuie articolul:

4 comentarii

  1. incredibil..chiar am ras…dar..asta pt ca nu am fost eu implicata..felicitari pt atitudinea pozitiva..:)

  2. :)) cu 2 ok-uri nu am iesit niciodata de acolo. trebuie sa mai merg si eu…

  3. ma gandeam ca numai mie mi se intampla asa ceva la metro! FARA EXCEPTIE… repet: FARA EXCEPTIE, fiecare mers-la-cumparaturi-la-Metro s-a lasat cu cate o aventura de-a ta! Eu am jurat ca nu mai calc pe acolo!

  4. Nu cred ca scapa cineva de „profesionalismul” celor de la MERTRO. Am avut si eu partea mea acum ceva vreme si am zis ca nu mai am de gand sa mai cumpar nimic de acolo-nu ca astealalte ar fi mai breze…

Raspunde-i lui valentina Anuleaza raspuns

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*